Într-o catedrală veche din Italia, la Bari, se află un monument de argilă înfăţişând pe Hristos răstignit. L-a donat, în urmă cu câţiva ani, un sculptor local. Preotul, în căutarea unui loc definitiv, a rezemat „Răstignitul" de peretele unei clădiri ataşate bisericii, lângă care a adăugat un bileţel pe care a scris: „aranjament provizoriu". Inscripţia, pe care într-un prim moment credincioşii au confundat-o cu titul operei, li s-a părut providenţial de inspirată, încât aceştia l-au rugat pe părintele paroh, ca pentru nimic în lume să nu mute de acolo Răstignitul, să-L lase acolo pe peretele gol, într-o poziţie provizorie, cu bileţelul acela îngălbenit, pe care scria: „aranjament provizoriu".
Socotesc, că nu există cuvinte mai potrivite pentru a spune ce înseamnă Crucea. Nu doar Crucea lui Hristos, dar şi Crucea pe care o purtăm cu toţii. Şi dacă e aşa, doar un loc provizoriu, atunci curaj celor care suferă boli şi dureri amare, celor care simt chinul singurătăţii şi al abandonării, al trădărilor, al pierderilor de tot felul. Curaj celor ce şi-au văzut planurile fărâmiţându-se şi eforturile zădărnicite.
Nu fi abătut creştine, tu cel ce eşti constrâns să înghiţi din cupa grea a amărăciunii. Curaj, Crucea pe care o porţi, chiar dacă ar dura o viaţă întreagă, este cheia care deschide uşa mântuirii!
