Am citit de curând despre un obicei practicat în multe sate din Rusia, într-o vreme când mulţi copii nu supravieţuiau după naştere. Foarte mulţi dintre nou născuţii din acea vreme mureau în primii ani de viaţă, iar mamele care-şi pierdeau copiii nu mai găseau nici o motivaţie pentru a trăi. Ele petreceau fiecare zi în plâns şi deznădejde.
Pentru a le pregăti pentru viaţă şi a le ajuta să depăşească această stare, acestor mame le-au fost construite colibe de jale în afara fiecărei localităţi. În aceste colibe mamele care şi-au pierdut copiii trebuiau să trăiască în singurătate, plângându-i pe cei pierduţi, o lună de zile. La sfârşitul lunii, coliba era incendiată. Înainte ca focul să o cuprindă, femeia care era înauntru, trebuia să hotărască dacă alege să trăiască, sau să moară în flăcări. Dacă femeia ieşea afară din coliba de jale, aceasta arăta tuturor că a ales să trăiască. Luând această decizie, ea trebuia să construiască o nouă colibă pentru următoarea mamă care, la rândul ei, pierzându-i pe cei dragi, era supusă aceluiaşi test.
În urma acestor experienţe, generaţiile care au urmat, au înţeles că, pentru înaintaşii lor, viaţa a fost dură şi uneori crudă. Alegând să trăiască, aceste mame au fost pregătite să îndure suferinţe şi necazuri, uneori greu de imaginat ce ştiau că vor veni curând.
Spre deosebire de aceşti locuitori ai satelor din Rusia, noi aşteptăm ca viaţa să fie fără probleme. Din această cauză, suntem complet nepregătiţi pentru vremea când visurile noastre nu ne sunt împlinite, iar planurile şi speranţele ne sunt făcute ţăndări.
Există o povestioară mai veche despre un băieţel care se juca de-a v-aţi ascunselea cu prietenii săi. Când i-a venit rândul să se ascundă, ceilalţi băieţi s-au plictisit şi au plecat. Băiatul era cu inima zdrobită. Bunicul său l-a găsit suspinând şi i-a zis: Nu plânge că prietenii tăi nu au venit să te caute. Poate o să înveţi din această dezamăgire că şi Dumnezeu aşteaptă să fie găsit, iar oamenii umblă după alte lucruri.
Dacă Dumnezeu este absent pentru mulţi din oamenii de astăzi, aceasta se datorează păcatului, indiferenţei noastre morale. Însă Dumnezeu aşteaptă în umbră, în tăcere, să fie găsit.
