Astăzi am decis să vă spun o poveste afro-americană. Era ziua în amiaza mare. Afară era foarte cald, iar Fratele Iepure, Sora Vulpe şi alţi câţiva prieteni au hotărât să planteze legume în grădină. Ei s-au apucat să sape pământul şi să pună seminţe în el. Curând, însă, leneşul Frate Iepure s-a plictisit şi s-a furişat din grădină, în căutarea unui loc cu umbră. Într-un târziu, a ajuns într-o livadă de caişi, liniştită şi ferită de soare. În mijlocul livezii, Fratele Iepure a găsit o fântână cu o găleată ruginită atârnată de roată. Găleata se clătina încet în adierea vântului, ca un leagăn în aşteptarea copilului.
„Acesta pare a fi un loc răcoros, tocmai bun pentru somnul de după-amiază", s-a gândit Fratele Iepure, neştiind că la capătul frânghiei era o a doua găleată, care aştepta să fie ridicată. Iepurele sări în găleată şi, cât ai lipi, sfoara de pe roată s-a desfăcut şi, sub greutatea Fratelui Iepure, găleata de sus a ajuns pe fundul puţului, iar cealaltă s-a ridicat.
„Vai, cum ies eu de aici?", se văită Fratele Iepure, înghesuit în găleata plină cu apă rece.
Între timp, pe lângă fântână trecea Sora Vulpe, care-l căuta pe Fratele Iepure. „Unde eşti, Frate Iepure? Mai avem mult de lucru. Nu putem pune seminţele până nu săpăm toată grădina".
Din fântână se auzi vocea Fratelui Iepure. „Sunt aici, Soră Vulpe". „În fântână?" întrebă ea. „Dar ce cauţi tu în fântână, Frate Iepure?" „Prind peşte, Soră Vulpe", a răspuns Fratele Iepure. „Mă gândeam să mâncăm nişte peşte la cină".
Sora Vulpe se uita mirată în fântână, dar aceasta era atât de adâncă încât abia de-l zări pe Fratele Iepure. „Şi este mult peşte acolo?" „Oh, aici sunt o mulţime de peşti. Vrei să prinzi şi tu câţiva?", o întrebă Fratele Iepure.
Sora Vulpe nu mai putu de bucurie. Peşte la cină… ce putea fi mai bun?!
„Dar cum ajung la tine, Frate Iepure?", întrebă Sora Vulpe, uitându-se în jos. „Fântâna pare foarte adâncă".
„Simplu", veni răspunsul. „Urcă-te în găleata de sus, şi ea te va aduce direct aici".
Sora Vulpe se urcă în găleată şi, într-o clipită, aceasta porni în jos. Pe la mijlocul fântânii, Sora Vulpe se întâlni cu Fratele Iepure, care urca cu găleata lui şi cânta:
„Soră dragă, soră dragă,
Fii atentă şi la coadă,
Căci în lumea asta amară
Unii urcă, alţii coboară".
Ajuns sus, Fratele Iepure sări iute din găleată şi o lăsă pe sărmana soră Vulpe ţipând pe fundul fântânii. Iepurele zăbovi un timp până să îi trimită pe prietenii săi să o scoată din belea pe Sora Vulpe. Legumăria însă a rămas nesăpată în acea zi.
Hristos a Înviat!
