Creatorul nostru, Dumnezeu Cel preaînțelept, a Cărui putere este nemărginită, păstrează multe taine, pe care mintea noastră nu le poate pătrunde. Și, deși ușor de înțeles, fiecare lucru are enigmele sale. Universul ascunde taine rămase până azi nedezlegate. Lumea ca și creație a Dumnezeului Celui Viu, în toată varietatea sa, păstrează o mulțime de taine. Viața însăși este o taină. O trăim și nu o putem defini, o trăim și nu o putem cuprinde în cuvinte, o trăim și nu putem spune ce este. Deci viața este o taină.
Despre un creștin foarte instruit, fiu duhovnicesc al Părintelui Porfirie, (monah și mare duhovnic grec de la Muntele Athos, adormit întru Domnul în ziua de 2 decembrie 1991, la 86 de ani), se povestește că ani de-a rândul mergea la părinte, sau îi telefona, ca să-l consulte în orice problemă avea. În zilele când a murit Starețul, creștinul nostru a lipsit de acasă fiind în străinătate și astfel nu a fost înștiințat de adormirea sa. Când s-a întors în țară, avea de înfruntat o problemă familială și de aceea voia să-l consulte pe Părintele Stareț, așa cum făcea întotdeauna. A ridicat receptorul, a format numărul telefonului care era în chilia Starețului și aude că îi răspunde însuși Părintele. După ce l-a salutat și i-a cerut binecuvântare, i-a vorbit despre problema sa și i-a cerut sfatul. Părintele Porfirie i-a spus ce trebuie să facă și ce să evite. La sfârșit, fiul duhovnicesc i-a mulțumit și i-a spus: părinte drag, voi veni să te văd de îndată ce voi putea.
Atunci Starețul i-a răspuns:
- Să nu mă mai suni la telefon, pentru că eu am murit!
(Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „NICO")
