Comorile pădurii, râvnite de străini

Distribuie pe:

După „revoluția" furată, străinii de neam și țară, mulți aventurieri cu doi dolari în buzunare, au venit la noi, dornici de înavuțire. Au pus la cale scenarii de distrugere, de lichidare a unităților de producție din industrie și agricultură și s-au folosit de cozile de topor ajunse în demnități politice și administrative, prin minciună și jaf. Fel de fel de golani, fără scrupule, semianalfabeți, cu diplome universitare cumpărate prin străinătate sau de la universități românești particulare, o afacere extrem de profitabilă pentru întreprinzătorii care au prins din mers sursa de bani și au profitat de dorința de parvenire a multor români, complexați de faptul că n-au reușit să termine o facultate pe vremea socialismului, când concurența la examenele de admitere era extrem de riguroasă. Nemaivorbind de doctorii fără de arginți, cu lucrări plagiate fără rușine. Ce să mai vorbești despre acest fenomen, când mai-marele peste pesediști, și prim - ministru, și-a furat lucrarea de doctorat în drept, iar când a fost descoperit, tot el se ține de către pădure. Într-o țară civilizată când un demnitar este prins cu furatul își dă demisia de onoare, a se vedea cazul fostului președinte al Ungariei, pe când, la noi, doctoratul și diploma de licență obținute pe ușa din dos au devenit un motiv de fudulie. Ce pregătire profesională poate avea un individ care și-a luat diploma pe calculator, printr-un chestionar? Așa că nu ne mai miră că ne-au vândut țara, că străinii își fac poftele pe meleagurile mioritice. Am ajuns în situația rușinoasă ca braconieri italieni să ne împuște milioane de ciocârlii și să le transporte în restaurantele din țara lor, ca o delicatesă. Francezii s-au lăcomit la melcii noștri, canadienii visează la aurul dacilor, americanii au prospectat tot pământul țării și dețin informații despre zăcămintele de petrol și gaze, date secrete la care specialiștii noștri n-au acces. Am ajuns să ne trimitem tinerii în teatre de război, pe cheltuiala din bugetul țării; industria grea, siderurgia, ne-au cumpărat-o, la un preț de nimic, rușii și indienii; pământul sfânt al țării este cumpărat de unguri, italieni, arabi, libanezi. Să-mi fie cu iertare și să nu fiu considerat antisemit când spun că se pregătește o nouă „țară sfântă" în „Grădina Maicii Domnului". Dacă ieși în stradă și strigi, „Afară, afară, străinilor din țară, așa cum voi ne-ați batjocorit prin țările voastre", ești considerat naționalist, antieuropean. De zeci de ani austriecii ne bărbieresc pădurile. Culmea ironiei, tot ei ne amenință că vor rămâne fără un loc de muncă peste 3.500 de români. Doamne, nu ne pedepsi și nu lăsa vrăjmașii neamului românesc să ne distrugă pădurea! Un loc sacru, unde își pot câștiga existența 3,5 milioane de români. Când eram copil, în vacanța mare, mă bucuram nespus dacă eram primit printre alți copii, la sapă, la puieți, în pădure, sau la degajări, unde câștigam un ban frumos. Dacă s-ar planta toate dealurile, toate surpăturile și terenurile neproductive din țară, se pot asigura locuri de muncă cu nemiluita. Ca să fie sănătoasă, pădurea trebuie îngrijită ca o grădină. Chiar dacă pare nesfârșită, o pădure poate fi distrusă într-un timp foarte scurt, mult mai scurt decât îi trebuie să crească, lăsând în urmă un sol degradat și un mediu natural profund dezechilibrat. În pădure lucrează fel de fel de specialiști: pădurari și ingineri silvici, vânători, specialiști care controlează exploatarea rațională a lemnului și a produselor secundare, surse imense de venituri: vânat, fructe de pădure și ciuperci. Pădurea este o comoară neprețuită de care austriecii în cârdășie cu niște politicieni cu sufletul murdar și-au bătut joc. Copacii micșorează poluarea. Prin frunziș hrănesc solul, prin rădăcini, fixează pământul, împiedicând alunecarea de teren, și adăpostesc nenumărate ființe vii de la cele microscopice până la urși, mistreți lupi, cerbi, căprioare, păsări. Să nu uităm și faptul că pădurea absoarbe multă apă din ploi, ca un burete uriaș, micșorând puterea inundațiilor. Tăierile în pădure nu trebuie să se facă după pofta oricui, ci după reguli severe. Până la 80 de ani, în pădure se fac rărituri, se taie câte un copac bolnav, bătrân. Tăierile mai dese se fac în pădurile de peste 80 de ani, iar pădurea se taie ras, la nevoie, abia după vârsta de 100 de ani. În urma tăierilor, pădurea se regenerează natural sub supravegherea și îngrijirea pădurarilor, care intervin cu plantări și tratamente fitosanitare. Pădurarii mai au o sarcină dificilă, să prindă hoții și să-i amendeze, chiar și pe afaceriști. Un copac crește la fel de greu ca și un om și de aceea este mare păcat ca oamenii să taie o pădure fără un control. Când sunt tăiate păduri întregi, este afectat mediul înconjurător. Se strică drumurile, sunt alungate viețuitoarele, alunecă terenurile, vin inundațiile etc. Pe vremuri, în pădurile noastre de fag erau crescute turme de porci cu jir, se colecta rășina de brad, se obținea mangalul de lemn etc. Astăzi, sistemul silvic se confruntă cu mari probleme și datorită retrocedărilor abuzive prin tertipuri avocățești. Mulți proprietari au vândut pădurile unor firme de exploatare a lemnului, care au ras suprafețe mari cu păduri bătrâne, capabile să provoace o adevărată catastrofă ecologică.

Lasă un comentariu