Mirajul aurului este atât de puternic încât orbeşte pe foarte mulţi. Marea lor majoritate riscă sănătatea, libertatea, sau chiar viaţa pentru a intra în posesia lui. Odată însă ce l-au stăpânit, descoperă că au ajuns robi. O robie de moarte. Un bun exemplu în această privinţă este următoarea întâmplare:
Încărcat cu multe bogăţii, aur şi bani, vasul Britannica urma să ducă totul în America. În călătoria sa, s-a lovit de stâncile de coastă ale Braziliei, urmând să se scufunde. În încercarea de a salva preţioasa încărcătură, marinarii grăbiţi au lovit lăzile care s-au spart şi banii s-au răspândit pe punte. Timpul scurt nu le-a permis decât să dea drumul bărcilor de salvare şi în mare grabă să se urce în acestea. Căpitanul care, conform ordinelor navale, trebuia să coboare ultimul, a aruncat o ultimă privire pe punte să vadă dacă nu mai este vreun călător. Surprins, a văzut un bărbat aşezat pe una din lăzile de valoare înconjurat de bani.
- Omule, ce faci aici, i-a strigat căpitanul, urcă în barcă nu vezi că vaporul se scufundă?
- Da, a răspuns omul, văd şi eu că se scufundă, dar, căpitane, toată viaţa am fost sărac, acum uite câţi bani şi cât aur am. Sunt bogat! Am hotărât să mor aşa...
(Din volumul „Aştept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „Nico")
