Fiecare om își are propriul ideal în funcție de modul cum înțelege și se raportează la viață. Există, totuși, o „țintă" spre care trebuie să ne îndreptăm cu toții: „Ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos". (Efes. 4: 13)
Plimbându-se prin pădure, un ursuleț a văzut o stâncă. Nu era un munte, era totuși o stâncă înaltă. A hotărât să facă orice efort și să ajungă în vârf. A început să urce, iar urcușul se făcea din ce în ce mai greu, însă perspectiva de a ajunge în vârf era suficientă ca să-i dea noi puteri. După multe eforturi, în cele din urmă, a ajuns în vârf unde era o pajiște minunată. Plin de bucurie, a început să se rostogolească strigând: „Am ajuns… am ajuns…" Deodată observă un vultur care stătea blazat și trist pe un colț de piatră. Ursul i-a zis: „Tu de ce nu te bucuri? Nu vezi că am ajuns pe vârful stâncii…?" La care vulturul i-a răspuns: „Da, numai că în timp ce tu ai urcat, eu am coborât !"
Iată ce le scria Sfântul Apostol Pavel, Filipenilor din Roma, unde era întemnițat: „Fraților, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus". (Filipeni 3, 13-14)
În alergarea spre Împărăția lui Dumnezeu, premiul care se va decerna va fi acordat nu numai unei singure persoane, ci tuturor acelora care vor fi îndeplinit condițiile alergării spre drumul veșniciei și care vor fi ajuns la porți.
