CE ESTE ECONOMIA SOCIALĂ

Distribuie pe:

În Monitorul Oficial nr. 561, din 28 iulie a.c., a fost publicată Legea nr. 219/2015 privind economia socială.

Conform actului normativ, economia socială este definită ca reprezentând „ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii sau execuţia de lucrări".

În sensul legii, întreprinderile sociale pot fi societăţile cooperative, cooperativele de credit, asociaţiile şi fundaţiile, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, societăţile agricole, orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale.

Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii.

Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care respectă următoarelor criterii: acţionează în scop social sau în interesul general al comunităţii; alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare; se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale; aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

Grupul vulnerabil pe care trebuie să îl servească întreprinderile sociale este alcătuit din persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai. Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau de alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu.

Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil; are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socio-profesională a persoanelor defavorizate.

Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice sau private, naţionale ori internaţionale, şi pot beneficia de facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale, cum ar fi atribuirea unor spaţii şi terenuri aflate în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, sprijin în promovarea produselor realizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora; sprijin în promovarea turismului; alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite.

Legea prevede, de asemenea, înfiinţarea la nivel naţional a Registrului unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cuprinzând informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România.

Lasă un comentariu