Mulţi cetăţeni îşi alimentează necredinţa cu justificarea: „De ce nu face nimic Dumnezeu când vede atâta nedreptate, sărăcie, boală, foame şi alte rele din lume, de ce nu intervine?". Răspunsul este simplu, pentru că respectă libertatea oamenilor, până şi pe a acelora care provoacă şi încurajează asemenea inechităţi. Duminică, 16 august 2015, la ora 10,40, când să intru în Sfânta Biserică, întâlnesc o fetiţă de rromi, de 6-7 ani, în spate cu un rucsac improvizat dintr-un sac de nailon. Avea o privire tristă şi m-am mirat că nu-mi cere un ban … O întreb unde merge aşa de dimineaţă cu povara aceea în spate. Îmi spune că vrea să vândă 5 kg de orez, cu 3 lei kilogramul şi pleacă mai departe spre staţia de autobuz. Ştiam că provine dintr-o familie cu 5 copii cărora le trebuie de mâncare în fiecare zi. În anul trecut, duminica, le mai cumpăram câte o pâine, dar la un moment dat văzându-le părinţii fumând ţigări cu 12 lei pachetul, am renunţat, revoltat că rromii noştri, în loc să cumpere de mâncare copiilor cu banii primiţi din ajutorul social, după cinci copii, îşi cumpără ţigări scumpe, cu filtru. După-amiaza, la o discuţie cu fosta directoare a şcolii din sat, căruia i-am relatat întâmplarea cu fetiţa trimisă să vândă orez românilor şi ungurilor din sat, doamna mi-a spus că părinţii fetei au fost la cules de cătină, undeva la munte, fără să se aleagă cu un câştig, iar călugării de la o mănăstire, fiindu-le milă de copii, i-au hrănit, la plecare i-au încărcat cu alimente, ulei, făină şi orez. Copiii s-au săturat de orez cu legume şi vor pâine, cer pâine, să se sature. „ Nu te supăra pe ei, că sunt amărâţi, vai şi amar de capul lor…" mi-a declarat doamna, din câte ştiu foarte milostivă cu ţiganii din sat. Bine. N-am dreptul să critic pe nimeni, mai ales un copil flămând, adus pe lume de nişte părinţi inconştienţi, care au libertatea de a face copii cărora nu sunt în stare să le asigure nici cel puţin pâinea cea de toate zilele. Libertatea de a procrea, presupune şi o anume responsabilitate, adică, să le asiguri hrană, îmbrăcăminte, educaţie. Referitor la educaţie, n-am auzit ca vreun inspector şcolar să fi fost să verifice dacă un copil de rrom care termină 8-10 clase, cunoaşte cel puţin scrisul şi cititul. Mulţi din aceşti copii aduşi pe lume pentru alocaţie şi ajutor social, frecventează şcoala spre a li se asigura părinţilor drepturile sociale. Este adevărat că există şi copii de rromi, inteligenţi, absolvenţi de liceu sau de facultate, din păcate extrem de puţini. Ar fi interesant un studiu privind alfabetizarea din rândul copiilor de rromi, nu-i vorbă că sunt şi copiii de români în aceeaşi situaţie. Spun acest lucru fiindcă singura şansă a acestora să devină cetăţeni onorabili ai României o reprezintă şcoala, educaţia. În ultimii ani li se acordă copiilor din ciclul gimnazial lapte şi un corn, în viitor se preconizează să se acorde şi un măr. Dacă la oraş acest supliment de hrană de multe ori este aruncat de către copii, fenomenul nu se întâmplă la ţară. L-am întrebat pe un absolvent de clasa zecea din satul meu de ce nu cunoaşte scrisul şi cititul după zece ani de şcoală, cum de nu l-au lăsat repetent doamnele profesoare? La care purdanul, foarte obraznic, îmi spune:
„Să-i fac ceva doamnei profesoare, că după mine trăieşte! Dacă eu nu mă duc la şcoală, rămâne fără serviciu!" Asta da, libertate de a trăi într-o ţară europeană, democrată, unde dreptul la o educaţie gratuită este garantat de lege. Până mai anii trecuţi, în Penitenciarul din Târgu-Mureş erau întemniţaţi 45 de tineri condamnaţi pentru omor, majoritatea dintre ei analfabeţi, iar conducerea Penitenciarului a fost nevoită să organizeze cursuri pentru clasele primare, să-i înveţe alfabetul, să scrie şi să citească. Să-mi fie cu iertare, nu vreau să fiu acuzat de xenofobie, dar vremelnicii guvernanţi social-democraţi, trebuie să acorde o atenţie deosebită milosteniilor sociale, fiindcă, libertatea presupune şi responsabilitate.
