Când Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, în anul 1453, pe foarte mulţi apărători i-a masacrat şi pe alţii i-a făcut sclavi. Printre prizonieri era şi o tânără frumoasă, numită Irina, de care sultanul s-a îndrăgostit şi i-a promis că o ia de soţie şi o face regină, numai să devină musulmană. Momită de atâtea promisiuni, ea a promis că se leapădă de credinţa creştină, iar sultanul a fixat ziua când avea s-o declare sultană.
Soldaţii lui Mahomed nu erau de acord cu această căsătorie şi au ameninţat că se vor revolta. Mahomed a reuşit să-i calmeze. A ridicat o tribună în marea piaţă a oraşului şi i-a cerut Irinei să se îmbrace în cele mai frumoase haine. Toată lumea s-a adunat în jurul tribunei. Irinei, ajunsă aici, i s-a impus un ceremonial, prin care ea a trebuit să renunţe de trei ori la credinţa creştină. După ce a spus de trei ori: „Da, mă lepăd de Hristos", sultanul i-a pus coroana de regină pe cap. După ce a arătat-o întregului popor, sultanul şi-a scos iataganul şi, dintr-o lovitură, capul încoronat al Irinei a căzut la picioarele lui. Apoi a spus mulţimii: „De n-aş fi făcut aşa, niciodată nu m-aş fi izbăvit. Să înveţe de la mine tot poporul, toată lumea, căci cu vitejia cu care biruiesc cetăţile, cu aceeaşi vitejie îmi biruiesc şi patimile."
Mulţimile l-au aplaudat...
Dar cu sufletul Irinei, oare ce se va petrece la judecata lui Dumnezeu?
