„Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma, cu întristare, văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dar, şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele".
Nu doresc să plictisesc, ci doar să mai ne amintim de cei care s-ar răsuci în morminte dacă ar vedea România de astăzi şi mai ales pe noi, indiferent unde suntem, ce-am făcut şi ce facem pentru idealurile lor şi pentru care unii s-au şi sacrificat.
„Câmpia Transilvaniei ar mai putea fi denumită şi leagăn al Revoluţiei de la 1848/1849 din Transilvania. La Târgu-Mureş, important centru urban, nu numai cultural politic şi economic, ci şi administrativ şi juridic, îşi desfăşura activitatea Tribunalul suprem al Transilvaniei, cunoscut sub denumirea de Tabla Regească, unde îşi desfăşurau studenţii în Drept practica avocaţială. În principal, ei erau din Cluj, dar şi din alte universităţi, indiferent de originea lor etnică. Numărul practicanţilor români de aici se ridica la aproape 40 în anii din ajunul revoluţiei. Între ei se aflau Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, I. Bologa, Ilie Măcelariu, Iosif Sterca Suluţiu, I. Buteanu, I. Oros şi alţii. Aici, ei erau la curent cu tot ce se întâmpla în centrul şi apusul Europei, în primăvara libertăţii popoarelor. De aici se arunca o privire veridică asupra întregii vieţi sociale a oamenilor Câmpiei.
Deseori, în timpul liber de peste săptămână, canceliştii români cutreierau satele în vizite la colegii lor. Contactul lor cu acestea le-a dat imaginea stării insuportabile la care erau supuşi locuitorii satelor, cea mai mare parte suportând starea de iobăgie. Nu întâmplător unii istorici susţin că Revoluţia din Transilvania s-a declanşat la Târgu-Mureş, atunci când canceliştii români au refuzat să adere la programul Revoluţiei maghiare din 25 martie.
Aici s-a preconizat întrunirea de la Blaj, din Duminica Tomii, când a fost stabilită Marea Adunare a românilor de pe Câmpia Libertăţii. Avem convingerea că şi la Sărmaşu, în satele din împrejurimi, ca de altfel în toate localităţile Câmpiei, au răsunat cuvintele de îmbărbătare a ridicării tuturor românilor pentru împlinirea idealurilor lor. În fruntea lor se aflau intelectuali, între care şi Avram Iancu.
Ziua de 3/15 mai a pus bazele eliberării de iobăgie pentru totdeauna. Întârzierea aplicării drepturilor a dus la conflictul armat dintre români, maghiari şi secui. Aşa s-a ajuns la instituirea prefecturilor în toată
Transilvania, în număr de 18. Între ele se număra şi Prefectura Câmpiei sau Legiunea a IV-a „Campestră" , cum i se mai spunea, dintre cele mai extinse în teritoriu, de la est spre vest, între Cluj şi Târgu-Mureş, avându-şi sediul la Balda. Prefect a fost numit Al. Bătrâneanu, din Balda, iar apoi Micheşiu. Mai târziu, conducerea acestei Prefecturi este încredinţată lui Nicolae Vlăduţiu - originar din Bogata de Mureş.
Prefectura Câmpiei cuprindea 92 de sate, împărţite în trei tribunate.
Balda, Sărmaşu şi Sărmăşelu făceau parte din Tribunatul V, împreună cu localităţile Râciu, Pogăceaua, Şăulia, Leordeni, Grebenişu de Câmpie, Zau de Câmpie şi Răzoare, avându-l ca tribun pe Gregoriu Bătrâneanu, fratele mai mic al lui Alexandru, iar vicetribun era Alexandru Luduşanu.
Vişinelu era arondat la Tribunatul VI, împreună cu Soporu de Câmpie, Frata, Aruncuta, Berchieşu, Crişeni, Mociu, Suatu de Jos şi de Sus, Sâmboleni, Cămăraşi şi Năoiu, avându-l ca tribun pe Simion Mauriţiu şi vicetribun pe Vasile Rusu. Prefectul Alexandru Bătrâneanu, originar din Balda, era fiul cantorului Ilie Chioreanu sau Bătrâneanu, şi se afla printre studenţii eliminaţi de la Teologia din Blaj - aşa se face că s-a pregătit pentru a fi docente (învăţător). Avea 28 de ani când i-a fost încredinţată misiunea conducerii Legiunii, pe când funcţiona la Apalina, lângă Reghin. Avea prieten apropiat pe Vasile Simonis, originar din Sărmaşu Mare, fiul preotului greco-catolic, căruia îi încredinţează conducerea Tribunatului IV de Bărăi.
În conformitate cu hotărârile celei de a treia Adunări de la Blaj, Alexandru Bătrâneanu organizează, la 9 octombrie 1848, Adunarea de la Cătina, un al doilea Câmp al Libertăţii. Prefectul Alexandru Bătrâneanu, sub drapelul imperial şi al Revoluţiei spune: „Cum că nu voiesc a asupri pe nimeni, dar nici voi suferi să ne asuprească nimeni, şi cum că totdeauna, ca roman, voi conlucra la susţinerea naţionalităţilor". El a eliminat paragraful de fidelitate faţă de Patrie (Ungaria), cu specificarea: „Voi susţine todeauna naţiunea noastră pe calea dreaptă şi legiuită". Fulminant a fost discursul său ca răspuns al Adunării de la Blaj de a pune mâna pe arme. Acum deviza lor era „Libertate sau moarte!". În acelaşi sens a vorbit şi Vasile Simonis. La a doua adunare, care a avut loc la Bărăi, pentru depunerea jurământului, sunt arestaţi conducătorii Câmpiei, între care prefectul Alexandru Bătrâneanu şi tribunul Vasile Simonis. Duşi la Cluj, suportând hărţuielile, vor suporta înscenarea unui proces în care vor fi acuzaţi de instigare la revoltă şi condamnaţi la moarte prin spânzurare, moment suportat cu dârzenie şi credinţă întru viitorul românilor din Transilvania."
