Cu toate că pe data de 23 septembrie se împlinesc 629 de ani de când Mircea cel Bătrân a devenit domnul Ţării Româneşti, timpul nu a reuşit să şteargă umbra celui care a consolidat economia, armata, administraţia şi biserica într-o Ţară Românească care se opunea tendinţelor expansive ale Regatului Ungar şi ale Poloniei, care doreau să avanseze către gurile Dunării, dar şi ale Imperiului Otoman, cu mari interese în Balcani. Pe vremea domniei sale, Ţara Românească a înregistrat cel mai vast teritoriu din toate timpurile, organizat într-o administrare centralizată, condusă de la Curtea de Argeş, cu implicarea sfatului boierilor alcătuit din dregători ai Curţii. Interesantă a fost şi organizarea armatei, împărţită în două corpuri de oaste: „oastea cea mare", formată în principal din ţărani şi „oastea cea mică" aservită Curţii.
Domnia lui Mircea cel Bătrân a deschis pe pământul românesc o epocă în care, în plan strategic au fost înălţate cetăţi care consolidau punctele sensibile ale ţării, iar în plan cultural au fost construite mănăstiri şi biserici, devenite adevărate centre de cultură, demonstrând calităţile de bun organizator ale domnitorului. În ceea ce priveşte diplomaţia, Mircea cel Bătrân a căutat să încheie alianţe cu vecinii săi, însă conflictul cu Imperiul Otoman s-a menţinut datorită intervenţiei pe care domnitorul român a înţeles să o aibă în legătură cu popoarele creştine de la sud de Dunăre. Mircea a domnit peste Valahia timp de 32 de ani, perioadă în care Ţara Românească a fost împărţită în judeţe care au avut parte de un sistem ambulant de fisc şi magistratură, serviciile de acest gen fiind realizate în anumite intervale de timp şi la date dinainte anunţate. În acele timpuri, erau chemaţi la oaste şi luptau pentru pământul ţării toţi valahii în stare să poarte arme, pentru că a-ţi apăra ţara era o îndatorire de onoare deprinsă încă din copilărie.
Despre personalitatea voievodului muntean de la a cărui domnie se împlinesc în acest an şase secole şi aproape trei decenii, stau mărturie frescele de la Brădet, Argeş şi Cozia, în care se pot remarca privirea pătrunzătoare şi trăsăturile fine ale unui personaj cizelat, cumpătat şi determinat. În memoria tuturor faptelor sale care au făcut obiectul nenumăratelor studii de gen pe plan internaţional, la data de 12 septembrie 2011, respectiv la împlinirea a 625 de ani de la începutul domniei sale, Banca Naţională a României a pus în circulaţie o monedă de alamă cu valoarea nominală de 50 de bani, dedicată aniversării urcării pe tron a celui care a fost Mircea cel Bătrân, sau Mircea cel Mare, în paralel cu altă monedă, de data aceasta din aur, cu o valoare nominală de 200 lei, destinată colecţionarilor. Literatura a consemnat în mod fericit, inspirat şi valoros, frânturi din domnia voievodului muntean care a depăşit orice modalităţi de conducere obişnuite acelor vremuri, dintre aceste lucrări cele mai cunoscute fiind: „Scrisoarea lll" a lui Mihai Eminescu şi „Umbra lui Mircea la Cozia" a lui Grigore Alexandrescu. Umbra lui Mircea cel Bătrân nu se va şterge din seva pământului românesc atâta timp cât nu vom uita să-i cinstim memoria aşa cum i se cuvine unui mare voievod.
