Motto: „Oamenii, domnule Gog, sunt niste sălbatici fricoşi, care trebuiesc stăpâniţi de un sălbatic fără scrupule, aşa cum sunt eu. Restul nu-i decât vorbărie, literatură, filozofie şi altă muzică, pentru folosul nerozilor. Or, sălbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricărui guvern trebuie să fie acela de a face în aşa fel ca ţara să semene cu o ocnă." (Giovanni Papini)
La finalul recentei întâlniri a Coaliţiei naţionale pentru integrarea refugiaţilor musulmani, determinată de escaladarea fenomenului migraţionist din Orientul Mijlociu şi de pe continentul negru, în lumina noilor orientări privind strategia Uniunii Europene, de relocare a sutelor de mii de refugiaţi sosiţi în ultimele luni în sudul Europei, a fost emis un comunicat în care se precizează că vor trebui aplicate modificări ale legislaţiei româneşti şi create mecanisme care să permită accesul refugiaţilor la învăţarea limbii române, la accesul gratuit al copiilor, dar şi al unora dintre adulţi, la educaţie, pentru asigurarea unei asistenţe medicale de bază prin eliberarea unui card special de sănătate, accesul pe piaţa muncii, dar şi la diverse forme de formare profesională, accesul la servicii bancare ş.a.".
România trebuie să adopte o legislaţie care să permită acordarea unor documente de identitate refugiaţilor, inclusiv un CNP, s-a stabilit la întâlnirea Coaliţiei naţionale pentru integrarea refugiaţilor musulmani.
Un nou set de legi româneşti, aşadar, în folosul celor care urmează să păşească şi să se... aşeze, pentru o vreme, la noi, în drumul lor spre Occidentul dorit, unde condiţiile de trai sunt incomparabil superioare, după cum reiese, de pildă, dintr-un document găsit şi postat pe internet de un cetăţean francez.
O adeverinţă eliberată de Casa de Alocaţii Familiale (ajutor social) din Montauban, certificând sumele încasate, în perioada decembrie 2012 -februarie 2013, pe numele emigrantei musulmane Sharifa Hibda Sharif Aaden (născută la 1 ianuarie 1969, cu patru copii), precizează, doar la rubricile primei luni menţionate, alocaţii familiale - 289,82 euro; alocaţie de susţinere familială - 268 euro; alocaţie de bază - 182,43 euro, revenire de solidaritate activă - 538,03 euro, ajutor personalizat de şedere - 382,81. În total: 1.661,09 euro lunar, oferiţi de statul francez fără ca femeia să lucreze undeva şi fără a plăti vreun impozit ţării-gazdă. În luna ianuarie 2013, a obţinut, conform aceluiaşi document, 2.080,68 euro, iar în februarie 2013 - 2.090,32 euro. No comment!
Ne vor sufoca, oare, refugiaţii, şi pe noi, obligându-ne la cheltuieli deşănţate şi la construirea unor... spaţii concentraţionare?
Vă amintiţi profeţiile lui Sundar Sigh? Născut în 1889, în India, în oraşul Rampur, regiunea Punjab, şi creştinat în urma unei experienţe spirituale deosebite, legată de apariţia lui Iisus, a vizitat toate ţările creştine, inclusiv România, în primul deceniu al secolului XX. Profeţiile sale au circulat multă vreme în manuscris, fiind considerate, adesea, simple speculaţii şi divagaţii, dar, cu siguranţă, lectura lor (fie şi fragmentară, precum în rândurile de mai jos) ar putea suscita, mai ales acum, interesul, întrucât unele dintre ele... s-au împlinit deja!!!
Iată ce scria vizionarul indian (care a murit în 1933) despre „Misiunea spirituală a României":
„Eu ştiu că România are o misiune dumnezeiască de redresare spirituală, ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. (...) Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne, de asemenea, cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero. (...) România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul «Nou Canaan», iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru, şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil «Nou Ierusalim» pământesc. (...) În cele din urmă, toţi duşmanii României vor îngenunchea la hotarele acestei ţări şi, plini de umilinţă, vor recunoaşte misiunea ei spirituală, ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă, în timpul războaielor viitoare, focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. (...) În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii, a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini. (...) Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie, care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă, toate teritoriile învecinate României se vor alipi, formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult. (...) Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. (...) Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărulsusţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva Divinităţii. Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi, la rândul lor, realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea. (...) Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim - România - va fi dusă lupta cea mai aprigă."
Aşa vedea Sundar Singh România...viitorului, în urmă cu mai bine de un secol. Nu-i mai puţin adevărat că nici cea mai laborioasă fantezie nu putea face proiecţii mai dezastruoase decât cea a... prezentului „continuu". Sau poate... da? Să ne întoarcem la Giovanni Papini (1881 - 1956) şi la dialogul său cu Vladimir Ilici Lenin:
„- Bagă-ţi în cap că bolşevismul reprezintă un război triplu: al barbarilor ştiinţifici împotriva intelectualilor corupţi, al Orientului împotriva Occidentului şi al oraşului împotriva satului. Şi, în acest război, nu ne vom uita la alegerea armelor. Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vară de greci şi a închipuiţilor de germani. Cine rezistă va fi tăiat ca o tumoare vătămătoare. Sângele e cel mai bun îgrăşământ oferit de natură. Să nu crezi că sunt crud. Toate aceste execuţii şi spânzurători, care se fac din ordinul meu, mă plictisesc. Urăsc victimele, mai cu seamă fiindcă mă silesc să le ucid. Dar nu pot face altfel. Visez să fiu directorul general al unei închisori-model, al unei ocne pacifice şi bine întreţinute. Dar se găsesc, ca în toate închisorile, neascultători, neliniştiţi, din aceia care au nostalgia stupidă a vechilor ideologii şi mitologii omucide. Toţi aceştia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai câteva mii de bolnavi să primejduiască fericirea viitoare a milioane de oameni. Şi apoi, în defintiv, vechile vărsări de sânge nu erau un fel rău de a îngriji corpurile. E o oarecare voluptate să te simţi stăpân pe viaţă şi pe moarte. De când vechiul Dumnezeu a fost ucis - nu stiu bine dacă în Franţa sau în Germania - unele satisfacţii au acaparat oamenii. Eu sunt, dacă vrei, un semizeu local, aşezat între Asia şi Europa, dar pot totuşi să-mi permit unele capricii. Sunt gusturi al căror secret s-a pierdut, după căderea păgânilor. Sacrificiile omeneşti aveau ceva bun: erau simbol profund, o învăţătură înaltă, o sărbătoare sănătoasă. Dar aici, în locul imnului credincioşilor, aud ridicându-se spre mine urletele prizonierilor şi ale muribunzilor; te asigur că n-aş schimba această simfonie cu cele nouă ale lui Beethoven. Acesta e cântecul religios care anunţă beatitudinea apropiată. Mi se păru atunci că faţa descompusă şi cadaverică a lui Lenin se întindea ca să asculte o muzică înceată şi solemnă, sensibilă numai pentru el. Apăru doamna Krupskaia, să-mi spuna că soţul său era obosit şi că avea nevoie de puţină odihnă. Ieşii îndată."
Orice asemănare cu persoanele şi situaţiile actuale, de la noi ori de aiurea, este pur întâmplătoare!
