„Lumea se întreabă de ce avem creştere economică dacă nu se simte în buzunarele oamenilor? Putem să le explicăm că de la creşterea economică până la buzunarul omului e un drum lung şi că indicatorul care trebuie să fie folosit e venitul disponibil, ce rămâne omului în buzunar, după ce-şi plăteşte impozitele. Păi, dacă am început, în sfârşit, să ne plătim impozitele şi nu mai luăm salarii pe alte căi, avem mai puţin venit disponibil, nu?" Explicaţia-răspuns aparţine Guvernatorului Băncii Naţionale a României, domnul Mugur Isărescu. Ea e corectă, însă pe români nu-i ajută cu nimic creşterea economică cu care se laudă fostul guvern Ponta. Aceasta nu ţine loc de bani, de venituri care să le asigure un nivel de trai mai bun.
Sensul răspunsului dat de Mugur Isărescu are multe înţelesuri când afirmă că „de la creştere economică până la buzunarul omului e cale lungă, (…) după ce-şi plăteşte impozitele." Realitatea este că populaţiei, salariaţilor le rămân prea puţini bani în buzunar pentru a simţi efectul real, pozitiv pentru viaţa lor, al creşterii economice care deocamdată pe consum dă bine doar statistic în campania electorală lansată de partidele politice, de parlamentari în obţinerea voturilor în cele două scrutinuri (local şi parlamentar) din 2016. Câştigul românilor ar fi fost mai bun dacă guvernul care a plecat nu ar fi tăiat, în ultimii trei ani (2012-2014) câte un miliard de lei anual din banii alocaţi pentru investiţii. În aceeaşi perioadă, investiţiile în infrastructură au scăzut cu 0,5% din produsul intern brut faţă de 2012. Studiile făcute de instituţii de prestigiu, ca de exemplu Standard&Proor's, demonstrează că fiecare dolar, euro sau leu cheltuit de stat pentru infrastructură are un efect de multiplicare în economie cuprins între 1,4 şi 2,5. Dacă lucrurile se întâmplau aşa, fără alte explicaţii ar rezulta clar faptul că „în fiecare astfel de proiect sunt implicate, direct sau indirect, numeroase companii şi angajaţii lor, iar banii câştigaţi sunt direcţionaţi cu precădere spre consum şi investiţii private. Cu alte cuvinte, dacă alocările bugetare ar fi rămas la acelaşi nivel, ritmul de creştere a PIB ar fi putut fi, în 2013 şi 2014 de peste 4%, iar consumul final al instituţiilor publice ar fi contribuit cu un punct procentual la majorarea PIB", iar creşterea economică la nivelul anului 2013 ar fi fost cu circa 0,7% mai mare decât cea înregistrată de 2,8%. Cu alte cuvinte se creau mai multe noi locuri de muncă, iar veniturile salariale erau mai mari, mai direct spus, în buzunarele oamenilor rămâneau mai mulţi bani pentru consumul propriu, pentru un trai mai bun.
Nivelul ridicat al fraudării investiţiilor de stat este o altă cauză majoră a reducerii eficienţei banilor publici alocaţi pentru investiţii. Că lucrurile s-au petrecut aşa rezultă din spusele domnului Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, căreia manifestanţii din stradă i-au cerut demisia (ca şi avocatului poporului Victor Ciorbea), care arată că: „Din 100 de lei bani publici, 40 dispar pe diferite căi. E o problemă serioasă. Pe domeniul achiziţiilor, situaţia este grea (…) se fură prea mult." Mai direct spus scade finalitatea valorii fondurilor investite în realizarea de autostrăzi, de asfaltări de drumuri, a extinderii reţelei de apă-canal, a numărului de spitale şi şcoli construite sau modernizate etc.
Direcţia Naţională Anticorupţie demonstrează, zi de zi, că se fură prea mult, mai exact „între 10% şi 20% din costul unui proiect al statului se întoarce, sub formă de şpagă, la autorităţi." Exemple sunt multe de înalţi demnitari ai statului care dijmuiesc banii publici prin intermediul unor interpuşi sau direct de la cei care câştigă licitaţiile măsluite, prin acordare de procente, sub formă de şpagă, titularilor de contracte. Cele mai recente şi răsună-toare cazuri sunt cele ale lui Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei şi Elenei Udrea, fost ministru al Ministerului Dezvoltării, în guvernul Boc.
Nici în privinţa atragerii şi folosirii fondurilor europene nu stăm mai bine. Deocamdată, pe cele trei programe operaţionale pentru perioada 2007-2013, până la 31 august a.c., rata de absorbţie este de numai 56,2%. Până la sfârşitul anului mai avem la dispoziţie peste 5,6 miliarde de euro. Însă, dacă ritmul de cheltuire al acestei sume mari se va menţine ca până acum, cu siguranţă bani vor rămâne în conturile Uniunii Europene.
În concluzie, odată cu tăierea investiţiilor guvernul a încetinit şi creşterea economică care ar fi adus mai mulţi bani în buzunarele românilor, care să le asigure creşterea bunăstării, nu a taxelor şi impozitele aduse de noul Cod fiscal, dacă se va aplica, în forma votată de Parlament, de noul Guvern - Cioloş, de tehnocraţi, care va trebui să introducă în programul de guvernare şi cerinţele tinerilor protestatari care l-au obligat pe Victor Ponta să demisioneze împreună cu întregul executiv.
