Frigul şi zăpada sunt cele două componente indispensabile ale unei ierni. O iarnă ideală este atunci când le avem pe amândouă, în acelaşi timp şi spaţiu. O iarnă mai săracă poate exista şi fără zăpadă, ceea ce n-am putea spune că este o fericire. Dacă aceasta există atunci totul e minunat. Ieri, 26 noiembrie 2015, a căzut prima ninsoare, la Târgu-Mureş, dar şi într-o bună parte a judeţului. Aceasta înseamnă că, odată cu ea, a venit şi iarna lui 2015-2016, chiar dacă nu întruneşte de la bun început toate perceptele. De altfel, date fiind actualele condiţii meteorologice, nici nu avem pretenţia ca zăpada căzută pe un sol ce mai păstrează urme din canicula verii să şi rămână multă vreme. Oricum, ritualul acesta mirific al imaculării peisajului citadin, al acoperirii lui cu mantia impecabilă a zăpezii, albul acesta strălucitor, care înveleşte totul, chiar şi pentru o zi, ne încântă, pare dătător de speranţe şi ne face mai optimişti. Aşadar, să vină iarna, cea adevărată, cu fulgi de nea şi strat de zăpadă, cu dantele pe la geam, cu un frig puţin pişcăcios, pentru a ne scoate din amorţeala monotoniei apăsată de cenuşiul pe care de multă vreme îl simţim ca o povară. Avem nevoie şi noi de o schimbare şi iarna poate să ne facă mai fericiţi. Târcoalele pe care ea ni le dă din vreme, de fapt din pragul ei calendaristic, sunt un semn că nu va întârzia, că e pe aproape, că va veni.
