Informaţia exprimă o realitate greu de înţeles pentru cei care îşi păstrează banii în depozitele din bănci, mai ales în lei. Dar nu au de ales, trebuie să accepte, dacă le este teamă de hoţi să-şi ţină banii economisiţi cu multe sacrificii la saltea (cei care au adunat multe milioane de euro, prin pungăşii făcute cu statul, le păstrează în băncile din alte ţări, în conturi secrete).
Însă, asta-i realitatea oferită de bănci şi de politica monetară promovată de Banca Naţională a României, prin preşedintele ei, Mugur Isărescu. „După ce plăteşti impozitul pe câştigul din dobânzi (de 16%) şi comisioanele de retragere de numerar sau de administrare, unele unice în Europa, un deponent ajunge să constate, la scadenţă, că a ieşit în pierdere, dacă ia în calcul şi rata inflaţiei". Mai exact spus, ai depus economiile în depozit la o bancă sau la mai multe, cu siguranţă intri în pierdere, deoarece, toate băncile din România, mai ales cele mari, nu mai acordă dobânzi la depozite în lei, care să asigure clienţilor, la scadenţă, un câştig real. Conform calculelor făcute de revista „Capital" „nici măcar una dintre cele mai mari 15 instituţii de credit, care adună peste 95% din totalul depozitelor din România, nu mai poate fi atractivă pentru un client care aşteaptă să câştige ceva din plasarea economiilor. La un depozit în valoare de 5.000 de lei constituit pe o perioadă de trei luni, adică cea mai utilizată scadenţă, pierderile reale ajung până la 58 de lei", iar la un depozit de 10.000 de lei constituit pe un an câştigă circa 57 de lei.
„Pe de altă parte, câştigurile infime (dacă există) sunt erodate de comisioanele de retragere de numerar. Acest comision este exprimat procentual, de exemplu 0,5 % din suma extrasă de la ghişeu, însă majoritatea băncilor au o limită maximă, care dezavantajează sumele mici. La BCR această sumă este de 8 lei pe retragere (0,5%, dar nu mai puţin de 8 lei), la BRD este tot 0,5 %, minim 5 lei pe retragere, iar la Raiffeisen acelaşi procent, dar nu mai puţin de 3 euro (echivalent). La Banca Transilvania comisionul este de 0,4 lei, dar nu mai puţin de 3,5 lei, însă în ING Bank retragerea de la ghişeu se comisionează cu 0,8%, minim 15 lei".
Băncile motivează scăderea dobânzilor acordate la depozite în lei cu faptul că sunt nevoite să reducă tot mai mult dobânzile pentru creditele oferite clienţilor, persoane fizice şi juridice, solicitanţi de împrumuturi din care să-şi susţină afacerile sau să investească în construirea de case, spaţii de producţie sau comerciale, să-şi cumpere autoturisme sau bunuri de folosinţă îndelungată şi, nu în ultimul rând, bani pentru nevoi curente.
Deci, majoritatea băncilor acordă dobânzi la depozitele populaţiei sub 2%, şi chiar sub nivelul dobânzii-cheie a BNR, mai exact de 1,75% pe an, care este sub nivelul plasării lichidităţilor între ele. Iată de ce preşedintele BNR, domnul Mugur Isărescu transmite băncilor un avertisment clar: „Eu cred că multe bănci au şi depăşit măsura (este vorba de reducerea dobânzilor la depozite). E şi motivul principal pentru care am redus dobânda-cheie doar cu 0,25% p.p.".
Dacă adunăm impozitul de 16% plătit pentru banii obţinuţi din dobânzi şi comisioanele de administrare şi retragere a sumelor şi mai adăugăm inflaţia la zi, aflăm cu stupoare că nu am obţinut nici un câştig. Astfel că, după banii păstraţi în depozite la bănci, în loc de a câştiga ceva ne trezim că suntem datori faţă de aceleaşi bănci care ne folosesc economiile pentru a obţine sume importante în urma investirii lor cu dobânzi mai mari decât cele care ni le oferă pentru leii ţinuţi în bancă. Că lucrurile stau aşa rezultă şi din declaraţiile unor bancheri care susţin că nu au nevoie de banii populaţiei (de depozitele clienţilor dornici să economisească), că au suficiente lichidităţi să susţină creditarea economiei şi a persoanelor fizice prin credite negarantate, cât şi garantate. Însă, realitatea este cu totul alta. După reducerea dobânzii -cheie de către BNR, la 1,75%, doar câteva bănci mai acordă o dobândă pe termen lung (6 luni sau un an) de până la 2%, cele mai multe au redus-o la 1% şi chiar la 0,1%, cât era la depozitele la vedere. În ciuda faptului că la ora actuală creditarea se face numai în lei, dobânzile la împrumuturile în moneda naţională sunt sub nivelul celor în euro sau dolari care au încă niveluri mai mari, să nu mai vorbim de francii elveţieni.
În concluzie, băncile nu sunt dispuse să dea credite, de unde şi motivul pentru care nu au nevoie de lichidităţi, de banii atraşi de la populaţie şi de scăderea dobânzilor la credite. Ca urmare a acestei politici practicate de bănci, cei care îşi păstrează banii în depozite nu se aleg cu nimic dacă ţin leii în bancă. De câştigat au numai băncile care se folosesc de banii depunătorilor. Asta da strategie de afaceri, pentru bănci.
P.S. Ai credit imobiliar luat de la bancă şi nu mai poţi să achiţi ratele, Parlamentul a votat miercuri, 25 noiembrie - Camera Deputaţilor, decizională - legea specială care, dacă va fi promulgată de preşedinte, 800.000 de români cu datorii la bănci pot scăpa de ele prin renunţarea, în favoarea creditului, la casa ipotecată. Cu alte cuvinte, scapi de datorii la bancă, dar rămâi fără casă.
Conducerile băncilor nu sunt de acord cu această lege, susţinând că după promulgare şi devenită operaţională va avantaja speculatorii din domeniul imobiliar. Întrebarea este: cine pierde mai mult, banca creditoare sau proprietarul imobilului ipotecat? Dacă cel care a luat creditul ipotecar a plătit o bună parte din el, cu siguranţă că acesta rămâne în pagubă, nu banca.
