Simţindu-se cam zdruncinaţi, udemeriştii din nou au sărit, ca arşi pe o plită încinsă, şi au protestat vehement. De data aceasta, motivul supărării lor, fără margini, l-a constituit un proiect de lege al PSD, iniţiat de deputatul Sorin Avram Iacoban, la care au aderat zeci de parlamentari PSD, un proiect de lege pentru modificarea Codului Penal. Ce cuprinde acest proiect de lege care a iritat atât de mult spiritele din UDMR? Prevede pedeapsă cu închisoare pentru cei „care defăimează ţara". „Manifestările publice - se precizează acolo - săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu interzicerea unor drepturi".
Un bob zăbavă! Acolo, în acel proiect de lege, se precizează, folosind sintagma „manifestările publice săvârşite cu intenţie"! Nu cred că iniţiatorii acelui proiect de lege pot fi atât de naivi, încât să creadă ei că, aşa cum s-au petrecut lucrurile, din 1990 încoace, prin Harghita şi Covasna, acele porniri antiromâneşti ar fi fost săvârşite, chipurile, fără intenţie! Chiar şi beţi de-ar fi fost, tot cu intenţie erau pornirile lor bolnave!
Apoi, să ne oprim la acele ieşiri antiromâneşti ale fostului pastor, europarlamentar FIDESZ, cu cetăţenie ungară, Tõkés László! Oare ar putea să ia el mai puţin de trei ani, după acele declaraţii incendiare, privind autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, culminând cu ruga adresată premierului ungar Viktor Orban ca Ungaria să ia, sub protectoratul ei, Transilvania?!
Din păcate, o gazetă a vitelor de pripas, printr-un contoraş cântând în struna UDMR, consideră, stupid, că acel proiect de lege ar fi doar „o răfuială a PSD cu UDMR!".
L-am invita pe grăbitul gureş să vină în Ardeal şi să trăiască, măcar un an, la Sfântu Gheorghe, la Miercurea Ciuc, la Odorheiu Secuiesc, la Târgu-Mureş, la Satu Mare, la Carei, prin alte localităţi transilvănene cu maghiari, apoi să mai vedem ce va mai zice cocoşul gazetar, contoraşul apărător al UDMR! Pentru că una-i să bei apă din Dâmboviţa, şi cu totul alta-i să bei din Mureş, Criş, Someş! Cică, după gureşul amintit, este vorba doar despre „o temă de campanie"!
Expunerea de motive, din acel proiect de lege, cuprinde o serie de argumente, conform cărora sunt justificate acele propuneri logice, realiste. Argumente? Oare atunci când senatorul Sogor Csaba purta doliu pe coridoarele Parlamentului, tocmai de 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, gestul lui nu era o bătaie de joc, nu era o defăimare a României, o întoarcere rânzoasă împotriva Tratatului de Pace de la Trianon, care consfinţea un act istoric definitiv?
Oare cum ai putea considera gesturile, cultul personalităţii, comemorările, în România, prin judeţele Harghita şi Covasna, ale unor criminali, care, la 1848-1849, au asasinat 40.000 de români ardeleni, care au ars 300 de sate şi biserici ortodoxe şi greco-catolice?! Sunt proslăviţi pe teritoriul românesc, declaraţi „eroi ai naţiunii maghiare" ucigaşii românilor de la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Huedin, Turda, Prundu Bârgăului, Aita Seacă, Sărmaşu, Moisei. Un Wass Albert, criminal de război, este declarat mare patriot şi scriitor ungur, este comemorat pe acelaşi pământ românesc, nu în Ungaria! Oare chiar nu-i nevoie mare de această lege, care să facă ordine într-o Românie în care, după 1990, au loc epurări ale românilor, adică alungarea lor din judeţele Harghita şi Covasna, când, prin secesiune teritorială, se vrea autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, o întoarcere la defuncta, de tristă amintire - Regiune Autonomă Maghiară, când se doreşte o a doua limbă oficială - maghiara - în stat? Oare nu acolo, la Târgu-Secuiesc, unde, în decembrie 1989, a fost comisă acea crimă oribilă, fiind ucis bestial, un român, unde flutură nu Tricolorul românesc, ci zdreanţa secuiască şi steagul Ungariei, unde nu se cântă Imnul de Stat al României, ci al Ungariei, a fost pus la cale acel atentat terorist la 1 Decembrie 2015, de către acel zărghit, numit Beke Istvan Attila? Iredentism! Secesiune! Neorevizionism! Şovinism! Extremism! Ură! La tot pasul. Un real pericol pentru securitatea naţională, pentru integritatea teritorială a Statului Român. Totul, cu scopul declarat de a lovi în structurile statale româneşti!
Cu gura cea mai mare sare Kovacs Peter. „Proiectul - zice el - trimite România cu decenii în urmă, la începutul anilor '90 (…) Este trist şi extrem de regretabil". Cică, „aşa se aprinde flacăra naţionalismului". Păi, dacă-i pe-aşa şi vom contabiliza toate pornirile hungariste de la Unirea de la 1 Decembrie 1918 până azi, dacă luăm în calcul toate scenariile puse la cale împotriva României şi a românilor, Ungaria, cu croşetările ei de Cassandră, s-ar putea întoarce, mereu, într-un fel de Ev Mediu, deloc… întâmplător!
Un alt proiect de lege, propus tot de PSD, îi pune pe foc pe udemerişti! Un proiect care prevede introducerea, în Codul Penal, a unor pedepse pentru dispreţul manifestat faţă de însemnele naţionale ale României. Batjocorirea Tricolorului, a Imnului de Stat al României, pe la Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, de către primarii Antal Arpad şi Raduly Robert, constituie o manifestă lipsă de consideraţie, faţă de stemă, faţă de însemnele statale româneşti. Locul lor este luat, pe acolo, din 1990 încoace, de steagul secuiesc şi de cel unguresc, de imnul Ungariei şi de cel secuiesc! Aşadar, din nou ne întrebăm: chiar nu-i nevoie, în România, de astfel de legi, de un Cod Penal cu acele necesare prevederi? Chiar nu-i necesară acea lege propusă de Partidul România Unită, prin deputatul independent Bogdan Diaconu, privind folosirea, obligatorie, a limbii române, oficială în stat, în administraţia publică şi în serviciile decentralizate din judeţe?
Sunt legi atât de necesare, mai ales acum, în aceste vremuri, impuse, pur şi simplu, după acele bătăi de joc ale unor membri ai unei minorităţi, dovezi ale desconsiderării şi dispreţului faţă de România, de Imnul de Stat, de Tricolor, faţă de legile româneşti.
Acestea nu sunt doar nişte „teme de campanie", cum crede acel amintit grăbit gazetar, care-şi permite să ia peste picior probleme atât de importante pentru românii ardeleni! Este mare nevoie de astfel de legi ale adevărului. Da, şi eu mă întreb: oare de ce abia acum PSD şi-a adus aminte de ce se întâmplă prin unele localităţi din Ardeal, pe unde o minoritate, din 1990 încoace, îşi face de cap? Doar acum văd PSD-iştii ce fac cei din UDMR, PCM, PPMT? „Bine şi mai târziu decât niciodată!" - zice românul.
Iar pentru a băga ei la cap, aceşti mereu dorindu-se mai egali ca alţii, mereu cerşind privilegii, deoarece drepturi au chiar mai multe decât românii majoritari, ia să le mai împrospătăm memoria cu nişte articole şi alineate din Constituţie, Legea fundamentală a României. Poate că astfel corul cârâitorilor va deveni ceva mai puţin sonor! Articolul 1 (alineatul 1): „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Aţi citit bine, domnilor minoritari, alergători după acea himeră a Ungariei Mari, după aşa-zisul, imposibilul Ţinut Secuiesc, autonomie teritorială, pe criterii etnice, o întoarcere la vremurile de tristă amintire ale Regiunii Autonome Maghiare. Deci, România-i „stat naţional", „unitar" şi „indivizibil"! Articolul 1 (alineatul 5): „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Aşadar, respectarea Legii fundamentale „este obligatorie", nu facultativă, cum spunea Tõkés László că „ea, Constituţia, nu-i Sfânta Biblie să nu poată fi modificată", bineînţeles de câte ori ar vrea el! Articolul 3 (alineatul 1): „Teritoriul României este inalienabil"! Fără vreun ţinut secuiesc! Articolul 12 (alineatul 2): „Ziua Naţională a României este 1 Decembrie". Articolul 12 (alineatul 3): „Imnul naţional este «Deşteaptă-te, române!»". Articolul 13: „În România, limba oficială este limba română". Articolul 16 (alineatul 2): „Nimeni nu este mai presus de lege". Să mai amintim celor care poartă doliu că Ziua Naţională a României este 1 Decembrie, nu 15 martie, nici 20 august? Că Imnul Naţional al României, pe care, prin Harghita şi Covasna, ei îl sabotează, înlocuindu-l cu imnul Ungariei şi cu cel secuiesc, este cel specificat în Constituţie. Atât! Că limba oficială în stat este limba română, obligatorie pentru toţi cetăţenii acestei ţări, deci şi pentru maghiari, că nu-s ei cetăţeni mai egali ca alţii, visând doar privilegii, că, într-adevăr, nimeni nu-i mai presus de lege: nici Antal Arpad, nici Raduly Robert, nici Tõkés László! Şi, mai ales, să le amintim şi ce drepturi au: liber acces la justiţie, au libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, accesul la cultură, la ocrotirea sănătăţii, dreptul la apărare, la liberă circulaţie, la învăţătură, la vot, la întruniri, la asociere, de a fi aleşi în parlamentul României, în cel European, dreptul la muncă şi la protecţie socială, la grevă, la proprietate privată, la petiţionare. Am amintit doar câteva dintre ele.
Şi o simplă întrebare: dacă au ei atâtea drepturi, oare obligaţii faţă de Statul Român ei nu au? Unde le este fidelitatea faţă de România, ţara în care s-au născut şi a cărei pâine o mănâncă? De ce foarte mulţi refuză să vorbească limba română, oficială în stat, să cânte imnul naţional, să respecte steagul roşu, galben şi albastru? Chiar să nu fi auzit ei de articolul 54 din Constituţia pe care ei atât de mult o încalcă şi o dispreţuiesc, care grăieşte, la alineatul 1: „Fidelitatea faţă de ţară este sacră", iar articolul 55, prin alineatul 1, completând o idee, care ar trebui acceptată de toţi cetăţenii acestei ţări, prevede: „Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România!". Deci, şi drept, dar şi sfântă obligaţie!
Iată de ce sunt atât de necesare acele legi mai sus-amintite, pentru liniştea acestei ţări, pentru păstrarea integrităţii ei teritoriale, pentru garantarea securităţii şi a structurilor Statului Român, pentru respectarea, întocmai, a Constituţiei, a simbolurilor naţionale şi a legilor statului de drept!
