Proiectele de ţară, schimbate ca… vremea de-afară! De la „România lucrului bine făcut" la „România educată"?

Distribuie pe:

Doar într-un singur an de mandat, preşedintele Klaus Iohannis a trecut de la primul său proiect de ţară - „România lucrului bine făcut" - la al doilea - „România educată". Ceea ce, după o logică elementară, înseamnă că primul - în fapt, sloganul cu care a câştigat alegerile - a şi fost îndeplinit şi că, de-acum încolo, în ţara noastră „toate lucrurile sunt bine făcute"! Asta să o spună pensionarii, şomerii şi cei care „trăiesc" din salariul minim pe economie!

Fapt este că, într-un discurs de început de an, Klaus Iohannis declara, printre altele: „Ce poate face din anul 2016 unul special nu sunt alegerile în sine, ca act politic, ci începutul reaşezării societăţii pe valori, al unei schimbări culturale. Mă refer aici la o cultură a succesului bazată pe performanţă, muncă, talent, onestitate şi integritate. Aceasta este o altă expresie a proiectului „România educată", căruia vreau să-i dedic anul 2016".

…Ceea ce l-a făcut pe un cunoscut analist-comentator să spună, în mod ironic, că, după acest proiect, „La finele anului 2016, o mare parte dintre români vor fi performanţi, muncitori, talentaţi, oneşti, integri, un fel de Leonardo da Vinci de Balcani." În fapt, un proiect demagogic, imposibil de realizat, dar şi imposibil de verificat electoral.

Cândva, sociologul Vasile Dâncu (azi, vicepremier... tehnocrat) spunea într-un interviu televizat că „de la noul preşedinte aşteptările sunt mari, iar prerogativele, reduse." Numai că - îl completa un comentator - spunând, la rândul lui, că „oamenii simpli aşteaptă de la preşedinte (de la politicieni în general - n.n.) nu planuri măreţe, de schimbare din temelii a ţării, nu fapte care să înalţe România pe noi culmi de civilizaţie şi progres, ci o politică prin care lifturile să meargă, apa să curgă la robinet, gropile şi privăţile de ţară dispară, iar autostrăzile, în sfârşit, să… apară."

Din păcate, deşi cu prerogative reduse - de care vorbea acelaşi Vasile Dâncu - aceste preocupări lipsesc de pe agenda preşedintelui. Nici că România a devenit ţara cu cea mai scumpă benzină din zonă. În schimb şi-a pus premier după un an şi îl preocupă recuperarea unei case (din multele pe care le are) pierdute în instanţă! L-a convocat, de asemenea, la Cotroceni, pe Guvernatorul BNR să discute trecerea României la euro, în 2019, de parcă asta ar fi marea problemă a României!

Preşedintele nu a suflat, de asemenea, o vorbă - în consultările pe care le-a avut cu partidele politice - despre probleme grave cum sunt, printre altele, depopularea României, faptul că migraţia în loc să scadă, se accentuează, că, la ora actuală, în afara graniţelor României trăiesc cel puţin 3,5 milioane de persoane de etnie română. Pe Klaus Iohannis şi Guvernul tehnocrat al Domniei sale nu are (au) cum să nu-l intereseze (cu sau fără prerogative) faptul că, potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări, între care şi România, peste 35 la sută dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă ţară. Aşa după cum nu poate rămâne indiferent nici la cauza care generează acest fenomen: sărăcia, apreciată de Daniel Enescu, managing partener Daedalus Millward Brown, drept de departe cel mai important factor care generează intenţia de a emigra. De altfel, cum scriu şi agenţiile de presă, românii ocupă locul al doilea într-un clasament alcătuit din şapte ţări din regiune, în ceea ce priveşte dorinţa de a se muta în altă ţară!

Pe de altă parte, apropo de „România educată", poate neglija preşedintele Iohannis şi faptul că, potrivit Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), în România, 15% dintre tineri sunt „prea educaţi comparativ cu cererea pieţei - rată mai mare decât în Marea Britanie şi Germania - sau că rata şomajului în rândul tinerilor cu educaţie terţiară (şcoli tehnice şi facultăţi) este foarte mare, în România, ajungând la 29,3%, în 2014, mai mult decât triplă faţă de nivelul anului 2000?

Dar ceea ce aşteaptă mulţi români (mai ales, transilvăneni) de la preşedintele Klaus Iohannis este şi răspunsul (prin fapte şi acţiuni) la întrebarea: va mai continua, sub mandatul domniei sale, ca toleranţa proverbială a românilor să încurajeze aroganţa udemeriştilor, a celor care, fiind mereu în Parlament, au întins coarda, fără ca fostul preşedinte să-i avertizeze că… totul are o limită?! Este adevărat că, în timpul vizitei în Germania, Iohannis a declarat că „în România nu există o problemă maghiară", iar la televiziunea publică (emisiunea în limba germană), că „în România este o discriminare pozitivă a minorităţilor", dar de aici şi până la a stopa acţiunile extremismului maghiar mai este o cale lungă.

Or, chiar şi numai din aceste exemple, o concluzie se impune de la sine. Deşi are prerogative reduse ca preşedinte, în toate aceste direcţii, influenţa sa poate fi una deosebită. Pentru un om simplu, revoluţia, tranziţia, bătălia pentru putere, prăbuşirea comunismului sunt importante doar prin prisma efectelor asupra vieţii sale de fiecare zi.

De altfel, în ultima perioadă, deşi, pe pagina sa de Facebook, Klaus Iohannis are încă multe mesaje de susţinere, are şi critici. Bunăoară, scrie EVZ, după ce în postarea de pe Facebook, preşedintele Klaus Iohannis a criticat deciziile Senatului în cazul Şova şi al altora, un român din SUA l-a taxat (alături de mulţi comentatori) direct: „Începe şi fă schimbări, că altfel…vorbe (program) fără fapte e egal 0". Un alt critic, care a strâns aproximativ 140 de like-uri, îi spune: „Bine că îţi iei avion şi ai designer personal… te-am votat degeaba".

De altfel, în afara vizitelor efectuate în cele vreo 12 ţări din Europa şi numirea directorilor la SRI şi SIE, ce se poate spune despre Iohannis? Primul an de mandat prezidenţial arată că, uneori, lucrurile care încep prost se pot termina bine. Iohannis - afirmă mulţi comentatori - a fost, în cea mai mare parte, un preşedinte absent din spaţiul public. A susţinut teme la începutul anului - creşterea bugetului pentru armată, legea votului prin corespondenţă ş.a., fără însă a le urmări consistent în lunile care au urmat. În momente cheie ale agendei pentru electoratul care l-a ales preşedinte, cum a fost votul pe legea alegerilor locale, cu prevederea privind primarul ales într-un singur tur de scrutin, vocea lui Iohannis nu s-a auzit.

… În rest, desemnarea, nu demult, a lui Dacian Cioloş pentru a forma noul Guvern, unul tehnocrat, gest amintind de realităţile monarhiei româneşti (deşi Parlamentul era dominat de o majoritate rezultată din alegeri libere, zise şi corecte), a dat naştere unui şuvoi de vorbe mari, folosite în istoria presei româneşti de la Caragiale încoace: Klaus Iohannis a îndeplinit voinţa străzii!

Rămâne de văzut, dacă căderea Guvernului Victor Ponta aflat la vremea respectivă pe creştere economică şi desemnarea premierului tehnocrat înseamnă un altfel de a face politică, aşa cum a cerut strada!

 

 

 

Lasă un comentariu