Neam creștin, ridicat prin timp sub lumina credinței strămoșești, sub geana trezită a orizontului, ca de fiecare dată, în Patria iubirii românești am parcurs Postul, Duminica Floriilor, intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, Deniile celor 12 Evanghelii, Calvarul Golgotei spre „Locul Căpățânii", am trăit ruga Lui din Grădina Ghetsimani, dar și trădarea lui Iuda. Toate le-am trăit așteptând, cu acel „fior sfânt al clipei de înălțare", Învierea Domnului Iisus Hristos.
Sub zarea primăverii horelor de flori, când iarba și pădurea s-au așezat la masă, sub pacea cerului, în noaptea unică a strălucirii cerești va domina glasul rugăciunii răsunând din toate bisericile Neamului, odată cu clopotele amintind Învierea.
După o săptămână a Patimilor, sub „lumina lumii" învingând întunericul, așteptăm momentul chemării: „Veniți, creștini, de luați lumină!".
Moment creștinesc de nădejde și în acea înviere a speranțelor noastre. Iar când se vor auzi vuind clopotele Învierii, ca milostivi, făcători de bine, când împreună vom rosti „Hristos a Înviat!", să ne gândim și la traiul zilnic al românului prins în malaxorul indiferenței globalizante. Iar când ne vom bucura de strălucirea momentului, dorindu-ne speranțe împlinite sub semnul mai binelui, să ne gândim și la cei mai triști ca noi, aflați în sărăcie, în suferințe, singurătate și boală.
Sub candelă de lumină să ne mai amintim o dată cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii, cel care îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții" și să zicem cu toții:
„HRISTOS A ÎNVIAT!"
și
SĂRBĂTORI FERICITE!
