Structuri fonetice (1)

Distribuie pe:

Dicționarul de neologisme (DN), autori Florin Marcu și Constant Maneca, precizează că elementul prim de compunere savantă tri are semnificația trei, triplu (fr. tri, cf. gr. tri) și se află și în cuvintele: trialism: uniune sub cârmuirea unui suveran a trei state autonome (se pronunță în hiat: tri-a…); tribrah: picior metric alcătuit din trei silabe scurte; triciletă s.f. vehicul (pentru copii) cu trei roți, care este pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; tricolor, drapel, cu trei culori: Roșul măr, sus în pom/ față de copil în somn; / Macii din câmp sunt desprinși / trandafirii sunt aprinși / Galbenul e rod de spice / în momente de arșițe; / Soare tare la amiază / gălbenele ce visează. / Albastru e cer întins albăstrelele din vis; /E o floare de cicoare, / Ochi de maici în sărbătoare. (C.T. - Culorile Țării); triftong s.m. pronunțarea a trei sunete vocalice diferite într-o singură silabă.

În DN sunt incluse 109 cuvinte compuse, având ca element de formare pseudoprefixul (tri). Despre pseudoprefix, vom aminti la procedeele de formare a cuvintelor.

Triftongii specificați de Emanuel Vasiliu în lucrarea Limba română contemporană sunt: - oai -; - iai -; - eai -; - eau -; - iau -; - iei -; - ioa -; - eoa -; - ioi -.

Ex: „Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie ca un vesmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și sapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant" (George Călinescu - Enigma Otiliei). Triftongul - eau - din cuvântul dădeau are structura: semivocală, vocală, semivocală. În text întâlnim și diftongii ascedenți: - ea - (neagră) ia (iar), - oa - (foarte) și diftongul descendent: îi (repetat), dar și vocale în hiat.

În componența triftongilor, vocalele sunt a și e, iar sunetele o, i, u, dar și e au valoare asilabică. Pentru e vocalic ar fi iei (verbul imperativ, persoana a II-a, sg.: piei și anonimul parțial, forma de plural al substantivului piele (piei); (genitivul singular fiind diftongat: pie-lii și (la animale) pie-ii.

Ex. Leoaică tânără, iubirea / mi-a sărit în față. / Mă pândise-n încordare / mai demult. / (Nichita Stănescu). Cuvântul leoaică conține patru sunete vocalice alăturate. Și în situația aceasta (și în altele), pentru stabilirea diftongilor, a triftongilor, a vocalelor în hiat e necesară despărțirea cuvintelor în silabe. Triftongul lexemului leoaică este - oai - (sv + v + sv). Vocala e aparține silabei le -.

În exemplul: „…lumânarea / se luptă-n întuneric, tot / scăpătându-și zarea,/ Precum se luptă somnul cu jalea / ce te-apasă. În liniștea ploioasă …" (Șt. O. Iosif) cuvântul ploioasă conține un triftong având structura sv + sv + v.

Uneori triftongii (precum și diftongii) se formează prin pronunțarea în acceași silabă a două cuvinte diferite: le-ai (trimis) i-ai (spus), „Mi-ai da atunci un strop de suflet, / Ce din adâncuri îmi răsare…/ Căci numai din adâncul mării / Se pescuiesc mărgăritare. (O. Goga)

Pronumele personal și verbul auxiliar se pronunță într-o singură silabă (fonetic se constitue un triftong: sv + v + sv).

E bine să știm că nu există diftongi și triftongi care să aibă primul sunet vocalic e sau i din grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.

În exemplul: „Și dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale …/ Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale." (Dimitrie Anghel). Cuvântul treceau conține diftongul descendent -au, e fiind literă ajutătoare a unui sunet c(e), è (cuvântul menționat are 7 litere și 6 sunete). În versurile lui D. Anghel despre amintiri (și noi, mulți dintre noi, suntem la vârsta amintirilor) este frecvent sunetul (litera) i (vocalic: zilele, semivocalic: cuiburi, i afonizat, șoptit: uitați).

 

Lasă un comentariu