„Bucuroşi le-om duce toate…!"

Distribuie pe:

Brexit-ul nu e sfârşitul lumii! În fine, nu pentru toată… lumea. Câteodată e bine să fii sărac, să nu ai conturi importante ascunse prin băncile lumii, să nu te doară capul dacă lira scade vertiginos, ori fiindcă n-ai avea nicio şansă să apuci la ciolanul pe care se reped, în „romantic" tandem şi consens, Germania şi Franţa, cu gândul să pună de-o nouă Europă unită - bilaterală, evident!

Desigur, reacţia UK era previzibilă, poate chiar programată în derularea unui scenariu abil conceput, nu de ieri, de azi, în tainice încăperi. Nu agreez speculaţiile şi nu am calitatea de a da verdict fără a deţine blindajul unor dovezi evidente. Dar în mod evident, politica arogantă, discreţionară, supranaţională, a liderilor UE vizavi de statele componente cu economii mai slab poziţionate a creat nemulţumiri ale acestora, manifestate oficial în repetate rânduri şi rămase fără ecou. Reacţia Marii Britanii deşi rapidă, nu a şocat atât cât s-ar fi crezut, în pofida reacţiilor post festum inclusiv ale englezilor care reclamă un al doilea referendum pe tema brexit-ului, ale polonezilor etc.. Dacă Scoţia, Macedonia, Ucraina, Turcia (mai ales Turcia lui Erdogan) etc., etc. vor în UE, Ţara Galilor şi Tatarstanul vor independenţă, nemaivorbind de Catalunia sau de amicii dornici (pentru început!) de un Ţinut Secuiesc.

A înnebunit lupul, dar nu cred că e cazul s-o luăm cu toţii la vale. Erdogan i-a cerut scuze lui Putin pentru că i-a doborât un avion în Siria şi i-a ucis pilotul, de parcă l-ar fi călcat din greşeală pe bombeu. În schimb, şi-a retras ambasadorul de la Berlin, fiindcă nemţii i-au cerut să recunoască genocidul armean. Papa Francisc a luat-o şi el pe arătură, cerând Armeniei să se împace cu Turcia, deşi aceasta i-a ucis, torturat şi deportat aproape două milioane de oameni, în 1915. Ca s-o dreagă, a mers în Armenia şi acolo s-a declarat solidar cu gazdele, deplângând victimele.

În mod cert, în politică nu există sentimente, este perversa artă a compromisului. Putin şi-a jucat bine cărţile, nu s-a amestecat… deloc în sfada europeană, el e prieten cu China, Egiptul, Iranul, Ungaria vecină nouă…. În opinia lui Lavrov, nu Rusia se întinde la Marea Neagră, ci se mută NATO. E adevărat, în fond şi NATO se întinde „colo sus, la munte sus", cu exerciţii în Ucraina, care-i aşteaptă cu nerăbdare, ca mireasa la portiţă, încă din 2012.

Nu sunt comentator politic, doar observ evenimentele şi le pun cap la cap. Poate reuşim să pricepem ce se întâmplă în jurul nostru.

Summa summarum: miniştrii de Externe francez şi german s-au gândit ei că, de-acum încolo, dacă tot au scăpat de nesuferiţii de englezi, să adune statele europene într-o grămăjoară, cu un guvern economic unic, şi, în sens contrar dorinţelor exprimate până acum de majoritatea popoarelor europene, să se creeze un mare stat federal, cu o conducere unică.

Praf s-a ales de „Europa naţiunilor", visată de preşedintele De Gaulle. Parafrazând sintgma celebrului personaj shakespearian: „Democraţia (n.n Maurul din „Othello") şi-a făcut datoria, democraţia poate să moară"! Numai că moartea democraţiei înseamnă mult mai mult decât eradicarea, cu mânie proletară, a unui cuvânt din dicţionar! Deşi…, ce nu te ucide te face mai puternic! Uneori e bine să fii mic şi strivit constant, fiindcă te antrenezi, faci bătături, şi nu te mai doare. Glumesc, desigur! Râsu'-plânsu'!

După cum ştiţi, episcopii ortodocşi adunaţi în plenul Marelui şi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe la Academia Teologică din Creta, între 17 şi 26 iunie a.c., au semnat la finalul lucrărilor un mesaj sinodal „Către poporul ortodox şi către toate persoanele de bunăvoinţă".

„Mesajul celor 161 de ierarhi participanţi la sinod a fost citit în cadrul Liturghiei oficiate duminică de capii celor 10 Biserici Ortodoxe participante. Sfântul şi Marele Sinod a avut ca prioritate proclamarea unităţii Bisericii Ortodoxe care are nevoie „să fie întărită şi să aducă roade noi", se spune în mesaj.* Sinodalitatea ca principiu al unităţii se va manifesta pe viitor prin convocarea periodică a sfântului şi marelui Sinod la fiecare şapte sau zece ani. * Dialogul cu creştinii non-ortodocşi este considerat de Biserica Ortodoxă de o mare importanţă, pentru că, în acest fel, lumea creştină poate să cunoască mai exact autenticitatea tradiţiei ortodoxe şi credinţa ortodocşilor. Dialogul nu înseamnă deloc un compromis în materie de credinţă, accentuează mesajul Sinodului, citat de RRA.* În condiţiile unei „explozii a fundamentalismului religios", sinodalii sunt pentru un dialog interreligios sobru care poate să contribuie în mod semnificativ la creşterea încrederii reciproce a păcii şi a reconcilierii. * Biserica Ortodoxă condamnă cu fermitate «violenţele militare, persecuţiile, expulzările şi exterminarea minorităţilor religioase, convertirile forţate, traficul de refugiaţi, tortura şi teribilele execuţii sumare.» * Sinodalii fac un apel către comunitatea internaţională să-i apere pe creştinii din Orientul Mijlociu, ca şi pe toţi oamenii din regiune care au un drept inviolabil să locuiască în ţara lor de origine ca cetăţeni cu drepturi egale.* De asemenea, sinodalii apelează la autorităţile civile, la cetăţenii şi la creştinii ortodocşi să continue să-i ajute pe refugiaţii ajunşi în ţările lor. * Mesajul Sinodului ortodox aminteşte de schimbările radicale în bine pe care le-a adus dezvoltarea modernă a ştiinţei şi tehnologiei, dar observă şi o serie de efecte negative precum: manipularea libertăţii, pierderea progresivă a unor tradiţii preţioase, distrugerea mediului înconjurător, contestarea valorilor morale. În acest context, Biserica Ortodoxă afirmă că este necesară şi o abordare spirituală a ştiinţei, prin intermediul unei bioetici  fondate pe etica creştină şi pe învăţătura patristică. * În ceea ce priveşte criza ecologică, răspunsul creştin potrivit este pocăinţa pentru abuzurile care au condus la poluare, abţinerea şi etica ascetică drept antidot la supraconsum.

Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată la Marele Sinod din Creta de o delegaţie de 25 de ierarhi condusă de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel.

Din cele 14 Biserici autocefale, au participat la sinod doar 10. Patriarhiile Antiohiei, Moscovei, Bulgariei şi Georgiei au absentat, invocând nereguli procedurale în convocarea sinodului.

Conform unor informaţii credibile, cel puţin 8 mitropoliţi au refuzat să semneze documentul final „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine". Din delegaţia Bisericii Eladei nu a semnat Mitropolitul Ierotei de Navpaktos, care a formulat rezerva sa clară şi faţă de documentele „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană" şi „Taina cununiei şi impedimentele la aceasta". Documentul final, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine", nu a fost semnat nici de Mitropoliţii Atanasie de Lemesou, Neofit de Morfos, Vasilie de Konstantia şi Ammohostos, Nicolae de Amatunda, Epifanie de Lidra şi Porfirie de Neapole (din delegaţia Bisericii Ciprului), nici de Mitropolitul Irineu de Başka (din delegaţia Bisericii Serbiei).

„Se vede că Regulamentul de Funcţionare al Marelui Sinod, de altfel o inovaţie pentru Ortodoxie, care nu a dat drept de vot episcopilor, ci doar Primarilor, a avut tocmai acest scop: reducerea la tăcere a episcopilor şi regizarea unui consens artificial, rezultate care oricum nu au nicio valoare din cauza absenţei de la Sinod a patru Biserici Ortodoxe Locale.

Oficialităţile dezbaterilor din aceste zile din Creta au publicat pe siteul lor oficial 8 documente, rezoluţii oficiale, cu lista tuturor episcopilor drept semnatari. Cel puţin 3 din aceste 8 rezoluţii au probleme grave de conţinut şi formulare, probleme multiple de la ambiguităţi la erezii, una din ele fiind cu totul şi pe de-a-ntregul de neacceptat. Toţi cei ce am urmărit desfăşurarea dezbaterilor am fost consternaţi aflând că documentele cu pricina au fost semnate în unanimitate, conform siteului oficial. Totul s-a dovedit a fi o minciună neruşinată, spusă de staff-ul de organizare a pseudosinodului cretan, surse independente au comunicat că mitropolitul Hieroteos Vlahos, alături de alţi 7 nu au semnat. Se pare că ceea ce se dorea a fi Sfântul şi Marele Sinod panortodox este, în realitate, un demers al unor oameni mărunţi sufleteşte, plini de patimi şi interese spurcate şi nesfinte, dispuşi să strice sinodalitatea prin presiuni, prin regulamente totalitare inventate, şi chiar prin minciună.

Fericim pe cei ce au făcut o mărturisire prin absenţa argumentată teologic şi fericim de două ori pe cei ce au făcut o mărturisire prin opoziţia şi nesemnarea argumentată, faţă de documentele nedemne." (Bucovina Profundă)

Aşadar, s-a întâmplat aşa cum anticipam. Suntem prea mici pentru un război atât de mare. Dar într-atât de slabi încât să nu-i putem (re)construi Domnului CASA în inimile noastre.

„Bucuroşi le-om duce toate/, de-o fi pace, de-i război"... Suntem români. Am fost şi-om fi!

(Traducere: http://acvila30.ro/; Surse: http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.ro/2016/06/blog-post-24.html, Pelerin orthodox)

Lasă un comentariu