Trădarea şi alianţele toxice, împotriva intereselor propriului popor nu sunt de dată recentă. Cine citeşte mai detaliat istoria românilor va putea constata că războaiele dintre fraţi, dintre moldoveni şi munteni, dintre aceştia şi ardeleni, pentru tronuri şi supremaţia unora asupra altora au făcut mai multe victime decât acele războaie pe care le-am avut cu turcii, tătarii, ruşii sau polonezii etc. Interesant lucru este că, de fiecare dată, domnitorul sau pretendentul la domnie, care vroia să pună mâna pe tronul celuilalt frate făcea alianţe cu străinii, fie ei unguri, polonezi sau turci, răsplătiţi apoi nu de puţine ori, cu cetăţi româneşti, dar şi cu hălci, din propriul teritoriu, pe care apoi alţii se străduiau să le recâştige. Aşadar, la capitolul a ne face ţara ferfeniţă ne pricepem de minune, şi cu toate că istoria ne-a dat de nenumărate ori lecţii dure în acest sens, noi continuăm să le ignorăm. Atunci ne mai întrebăm de ce cele trei mari provincii ale Daciei: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească au fost atâta vreme sub ocupaţii străine, şi de ce noi, românii, suntem ultimul popor din Europa care n-a reuşit să se reîntregească teritorial nici astăzi ? Este vorba desigur de Basarabia, Bucovina şi Maramureşul istoric, dar şi de alte teritorii moştenite de la strămoşii noştri, în a căror „carte funciară" au figurat.
Pentru că, peste doi ani vom sărbători un secol de la înfăptuirea Marii Uniri, eveniment al cărui înălţime nu are asemănare printre celelalte în Europa, şi pentru ca aniversarea lui să nu ne cadă bine „minţile luminate" ale PSD, s-au gândit ca în amintirea secolelor de oprimare naţională şi socială pe care le-au trăit strămoşii să facă un pact cu urmaşii în viaţă a opresorilor noştri, care, mai păstrează vie în memoria genetică şi a faptelor, dorinţa de a recidiva. Alianţa de dată recentă pe care PSD o face cu UDMR pentru a nu ştim câta oră, pentru că de la Iliescu încoace, inclusiv, toţi liderii acestuia, au avut aceleaşi deprinderi, constituie exact mănuşa de care această perfidă formaţiune etnică are nevoie pentru a pune din nou şaua pe Ardeal, care, ori de câte ori găştile politice actuale de români se ceartă între ele, acest nestemat al României devine monedă de schimb, pentru adjudecarea puterii, de către unii sau de către alţii, iar liderii UDMR le stau la dispoziţie cu plăcere, după principiul arhicunoscut: „Când doi se ceartă, al treilea câştigă". Pentru că, pentru un pumn de voturi, merită să ai în subordine cea mai importantă provincie a României, sau o parte a ei, mai bogată şi mai frumoasă decât oricare alta, dar mereu jertfită pe altarul trădărilor fără noimă. Iar când acestora li se oferă cu atâta mărinimie pâinea şi cuţitul, ei ştiu ca nimeni altul să le folosească.
Aşadar, prin bunăvoinţa domnului Dragnea şi a acoliţilor săi locali, PSD a dat o lecţie dură românilor ardeleni, „lăsându-i cu ochii în soare", dispuşi mereu să-i voteze pe alţii, şi nu pe ei, mai ales la alegerile prezidenţiale. El, guru, a lovit acolo unde doare mai tare, la bază, pentru că, lucru ştiut, alegerile locale constituie spaţiul electoral cel mai vulnerabil şi disputat, cu implicaţii puternice în masa alegătorilor. Incalificabila abatere de la principiile de bază ale democraţiei precum alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin şi abrogarea votului popular în cazul preşedintelui Consiliului Judeţean au fost abil folosite pentru a asigura supremaţia roşie în Ardeal, şi a favoriza votul etnic pentru maghiari, dându-le acestora legitimitatea în conducerea unui număr sporit de primării, până la nivel de Consiliu Judeţean. O dovadă că lucrurile stau aşa, cu dublu rezultat, este că niciodată, din 1992 încoace, judeţele Transilvaniei n-au fost atât de roşii, şi niciodată, atât de verzi. UDMR n-a avut un asemenea succes electoral ca în anul acesta care-i permite să ridice pretenţii la conducerea a cel puţin cinci - şase judeţe din Ardeal. Graţie coaliţiilor cu PSD, UDMR şi-a dublat numărul preşedinţilor de consilii judeţene faţă de 2012, şi aproape că nu există consiliu judeţean din Transilvania în care să nu fie prezentă la nivel de vicepreşedinţi. La acestea se adaugă multe posturi de viceprimari în oraşe ca: Dej, Turda, Câmpia Turzii, Huedin etc., localităţi în care numărul locuitorilor de etnie maghiară este mult sub pragul de 20 la sută. Iată cum în războiul româno-român, PSD a reuşit să detroneze supremaţia PNL, din Ardeal, şi nu pe cea a UDMR, cum ar fi firesc, pentru a ne putea afirma şi noi demnitatea în faţa celor care nu încetează nicio secundă să ne jignească şi să ne scuipe în cap. Un comportament primitiv şi umilitor, care ar trebui stopat, dar cei care le cântă în strună sunt, din păcate, tocmai românii. Diversiunea şi trădarea au fost instrumentele cu care s-a operat şi la alegerile locale, atât la nivel de primării cât şi de consiliu judeţean. Municipiul Târgu-Mureş a fost teatrul unor înţelegeri oneroase şi manipulări fără precedent. Altfel nu se poate explica acel „jihad", acea monstruoasă coaliţie împotriva primarului Dorin Florea, care, în opinia unora, trebuia să plece doar pentru ca locul să fie ocupat, cu mână românească, de nimeni altul decât de un reprezentant unic al maghiarimii târgumureşene. De ce s-a luat „în bloc" atitudine împotriva primarului Dorin Florea, care şi-a demonstrat clasa de bun gospodar, chiar şi în condiţiile vitrege ale unei proaste coabitări cu Consiliul Local, dar nu s-a arătat cu degetul spre acei care la alegerile din luna aceasta au promovat votul etnic în forma cea mai primitivă? Dacă domnii de la POL, PSD, ALDE şi PMP, pretind că servesc „patria", de ce au acceptat să intre în jocul UDMR, care ar fi dorit supremaţia nu numai la judeţ, ci şi la oraşul reşedinţă de judeţ. Atât de mult s-a tras de voturile românilor în stânga şi în dreapta, de către ai noştri „mari români", încât, primarul Dorin Florea a ajuns la pragul istoric de 42,9 la sută, cu doar 2,66 la sută faţă de candidatul maghiar. Practic, la un pas de un eşec comandat, în vreme ce la celelalte scrutine, din 2000 încoace, el n-a coborât sub pragul de 50,7 la sută. Din păcate, jocurile murdare ale acestora care vor la putere cu oricine sau pe lângă oricine n-au fost total dejucate. Am rămas ca prin urechile acului cu primar român, strădanie la care ziarul „Cuvântul liber" a pus, şi de această dată, serios umărul, dar aşa cum par lucrurile, consiliul este de o factură foarte slabă. Fără personalităţi ale oraşului, cu oameni parcă luaţi de pe stradă ca să reprezinte „voinţa târgumureşenilor", şi care nu ştim ce funcţii au ocupat şi ce contribuţie au avut la bunul mers al cetăţii. Anonimatul din care au venit ne face să credem că unii dintre ei au jinduit mai mult la indemnizaţia de consilier, decât la slujirea comunităţii.
Dacă la nivel de municipiu reşedinţă de judeţ bătălia s-a dat la baionetă, în tranşeele scrutinului electoral, la nivel de judeţ, marea trădare avut loc la masa tratativelor. Aici se potriveşte foarte bine sloganul conform căruia „voi votaţi pe cine vreţi, noi alegem pe cine vrem". De altfel, înţelegerea PSD-UDMR se vedea de la o poştă, din momentul în care pe afişele electorale ale UDMR cu candidaţii judeţeni, actualul preşedinte, Ferencz Peter, şi fostul primar al oraşului Sovata, era pregnant pus în valoare, iar afişele astfel concepute, dădeau încă de dinaintea alegerilor cine va fi şeful la judeţ. Pentru că-l cunosc, faţă de acest om am tot respectul, cu câteva condiţii: să lase steagul secuiesc acolo unde îi este locul, să privească viitorul în faţă şi să nu aplece prea mult urechea la „vulpoii iredentişti", care au ridicat în aceşti 26 de ani atâtea baricade împotriva bunei convieţuiri. Iar buna convieţuire nu înseamnă o permanentă hărţuire şi nici o atitudine de frondă faţă de români, obiceiuri prosteşti şi jignitoare cu care liderii iredentişti de care vorbeam au intoxicat marea masă a maghiarimii, doar pentru a menţine viaţa acestor meleaguri în ape tulburi. Un lucru este cert, românii şi maghiarii din Transilvania au acelaşi destin ca întregul popor românesc, şi, ca atare, în această direcţie va trebui să construim împreună.
