Este o tristă realitate. Şi în 2016 - ca şi în întreaga perioadă din '89 şi până acum - românii au fost minţiţi cu neruşinare, pe principiul: „Să le spunem oamenilor ce le place să audă, după care vom mai vedea." Numai că totul are o limită. Românii nu trăiesc din realitatea virtuală a unuia sau altuia dintre politicieni (ori partide politice…). Ei se duc la piaţă şi la magazin, plătesc tarife mereu sporite, puterea de cumpărare le scade tot mai mult, iar preţurile la alimente se vor mări tot anul. Dar şi în anii ce vin…!
În schimb, la vârful piramidei societăţii, profitând de statutul social privilegiat, marii mahări învârt banii - cu valizele şi sacoşele - precum boabele de fasole. „Exemplele" sunt nu puţine la număr! Dacă până şi Sorin Blejnar, fostul şef al ANAF (la care ne-am mai referit în comentariile noastre!) este (cam demult!) cercetat pentru o evaziune fiscală de peste 15 milioane de euro, iar, mai recent, procurorii au întocmit o „listă neagră" a (atenţie!) magistraţilor corupţi din justiţia bucureşteană - cu reţeaua judecătoarelor care vindeau sentinţe pe bani - ne explicăm, printre multe altele, de ce, în România, doar „cine poate, oase roade." Iată de ce, deloc întâmplător, pentru a şti cât mai multe lucruri cum îi pot verifica pe bogătaşi, magnaţi etc., un specialist al FMI îi va transforma pe inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) în experţi la capitolul scotocit în „căruţa cu bani" a milionarilor. Potrivit Agerpres, Norman Gillanders, cel care le-a fost (le-ar fi) profesor, a fost deja în România pentru o „misiune tehnică". Şi rezultatele încep să se vadă… pentru mulţi (puţini, încă, e drept!) scadenţa a sosit! Mai ales - cum am mai scris şi cu alt prilej - că unii şi-au dat conturile la îngrăşat în bănci străine. Şi asta în urma scandalului „Swissleaks", banca elveţiană HSBC fiind anchetată pentru că ar fi ajutat politicieni şi afacerişti corupţi să-şi dosească averile oneroase. Au fost vehiculate sume ameţitoare: 180 de miliarde de euro ascunse între 2005 şi 2007! Potrivit anchetei, mai mulţi români super-bogaţi sunt implicaţi în scandalul „Swissleaks", România ocupând locul 39 în topul ţărilor ai căror bogaţi au preferat să păcălească taxele şi au depozitat banii într-un cont din Elveţia. Suma totală ascunsă de români în conturile elveţiene ar fi de 1,3 miliarde de dolari.
Aşadar, nu ducem „lipsă" de bogătaşi, câtă vreme, şi conform unui raport al Credit Suisse, ţara noastră are circa 16.525 de milionari şi doi miliardari, ce ne situează pe locul 47 în lume. Onorant, nu? Ceea ce nu e deloc rău. Dimpotrivă. Rău este însă că sunt prea mulţi români săraci; că discrepanţa dintre cei doi poli (români superbogaţi şi români supersăraci) se adânceşte. Explicaţia? Politica socială greşită, atât a guvernelor de până acum, cât şi a Cotroceniului. Ba, încă, unul dintre preşedinţi (a fost, căci nu mai este!) ne spunea, râzând, că noţiunea de „stat social" e depăşită: „că statul nu-i dator să acorde asistenţă fiecărui cetăţean!" Dar, cu ce-i dator statul? Doar să ia bani de la cetăţean, dar nu şi să-i dea înapoi ca atare, sau sub multiple forme de asistenţă socială? Or, datorită acestei optici - dublată de hoţia instalată la vârful societăţii -, România, nu mai poate susţine spitale, asigura medicamente, profesorii, medicii, chiar poliţiştii sunt înjosiţi, nu mai sunt bani pentru mame, ori pentru a trimite copiii, ca pe vremuri, în tabere gratuite. Şi câte altele…
Realitatea e că, în cei 26 de ani de democraţie, s-au schimbat, mereu, guvernele, dar au rămas… metehnele. Întrucât minciuna, megalomania, egoismul şi hoţia au primit doar funcţii, titulaturi şi haine noi! Oare cum a fost posibil ca alţii, deşi cu resurse limitate, fără fonduri europene la dispoziţie, să asigure şi creşterea pensiilor şi salariilor, alimente pentru şcolari, şi să facă sute de kilometri de autostradă? Criza economică - peste care, se pare, am trecut şi au „îndurat-o" şi alţii! - nu poate fi un răspuns, câtă vreme milionarii şi, mai nou, miliardarii în dolari (ori în euro!) se înmulţesc. Pe ce căi? Vedem şi pe la televiziuni, de când procurorii DNA au început să-şi facă datoria, ne dezvăluie noi şi noi aşa-zise nume de „oameni de afaceri", care, în goana după îmbogăţire, îşi permit să „arunce" milioane de euro pentru obţinerea unor avantaje. Anchetele DNA-ului au făcut deja ca înalţii demnitari şi milionari să ajungă la arest, după gratii. Am putea cita aici multe nume… O vom face cu alt prilej…
Cu toate acestea, lumea (acea majoritate săracă!) a devenit sceptică în privinţa eradicării corupţiei, problema nr. 1 a României de azi! Nu puţini sunt aceia care susţin: „chiar dacă se încearcă aducerea unor oameni corecţi şi cinstiţi în funcţii de mare responsabilitate, acţiunea poate eşua şi corupţia instituţionalizată să-i contamineze. E ca la ciuperci. Le aduni pe cele comestibile, dar ai riscul să fie pline de sporii altor ciuperci otrăvitoare, aduşi de curenţii de aer." Unii comentatori s-au şi grăbit să dea un exemplu. Conform acestora, în „România lucrului bine făcut", fondul de protocol şi reprezentare al actualului preşedinte a crescut de la 720.000 lei, în 2014, la 1.120.000 lei, în mandatul actual. Apoi, cu „maşini, echipamente şi mijloace de transport", cheltuielile au „sărit" de la 27.000 de lei, în 2014, la 800.000 în 2015. Başca faptul că preşedintele Iohannis a beneficiat, în 2015, de o majorare cu 350% a indemnizaţiei, iar „Guvernul Meu" a luat în calcul achiziţionarea unei aeronave pentru şeful statului. Oare, acestea să fi fost „câteva" din priorităţile României, după instalarea (în urma votului românilor) a noului preşedinte la Cotroceni?!
Asta, dacă e să ne referim „tangenţial", la preşedinte. Căci, pe de altă parte, dar, în aceeaşi notă, la „vârful" societăţii româneşti se învârt (foşnesc) - cum scriam la început - milioanele de euro, precum boabele de fasole. Iată de ce, românii de rând „trăiesc prost, iar România e săracă, atâta îşi poate permite", la care se referea, cândva, fostul preşedinte Traian Băsescu.
Acestea sunt doar câteva argumente, în sprijinul ideii că acţiunea DNA - a celorlalte organe judiciare - trebuie nu doar continuată, ci completată cu scotocirea şi, mai ales, confiscarea averilor, necinstite, ale milionarilor şi miliardarilor. Inclusiv cu sprijinul FMI, pentru a le oferi inspectorilor ANAF, prin specialiştii săi, cât mai multe informaţii despre felul în care îi pot verifica pe „bogătaşii" României, despre modul în care îşi plătesc dările către bugetul statului. Despre modul, penal, în care se fac, uneori, averile. Doar aşa se vor sparge (eradica, ori, măcar, diminua) şpăgarii şi hoţia care au împânzit România şi au condamnat-o la subdezvoltare!
Pentru „românul de rând", pare de neînţeles, cum, într-o ţară, membră a Uniunii Europene, majoritatea locuitorilor ei să fie săraci, iar o minoritate, să-şi permită „luxul" de a-şi da conturile „la îngrăşat", prin diverse bănci româneşti, dar, mai ales, străine!
