Accent, accente, s.n. 1. Pronunțarea mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic; Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. 2 (…) 3 (…) pentru a defini accentul ascuțit, am ales dintre sensurile verbului a ascuți sensul intensificat (puternic) accent de intensitate (forța cu care se rostește un sunet). Cu acest sens este folosit și în prozodie (în stabilirea ritmului unui vers).
Din DEX (p.432) am preluat sensul sintagmei accent grav - accent orientat oblic de la stânga la dreapta, purtat în unele limbi de o vocală deschisă (din fr. grave).
Accent circumflex - marchează rostirea pe o durată mai mare a unei vocale. În DEX se menționează că accentul circumflex se folosește în limba română, pentru a nota sunetul î (â). Sensul cuvântului circumflex, în anatomie și botanică, este de traiect răsucit; cu ramuri curbate (probabil ca în pădurea Baciu, de lângă Cluj).
În manuale am întâlnit și termenul semn diacritic - semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. (Din fr. diacritice). Acum că mă aflu într-o dilemă, observ că accentul circumflex se referă la pronunțare și la notarea sunetului î (â), vocală închisă, nerotunjită, din seria medială, preluare din DEX (513)… (Nu ies din apartament, nici după pâine - am folosit accentul circumflex, în pronunțarea cuvintelor pâine, în…) Vecinul meu, domnul C, o să-mi spună că-l țin tot în „foame", că ar fi bine pe spațiul tabletei să desenez o pâine, un piept „de puicuță" - cum zice dumnealui - chiar și o bere (că tot sunt meciuri!) dar eu sunt consecventă și caut „până în pânzele albe" diferențele fonetice dintre accente și semne grafice… Scuzați-mă, domnule vecin! O colegă de-a mea, Monica, îmi spunea că fiecare avem „câte-o păsărică"… în gândire, dar unii au stoluri…
Cred că nu e greu să ajungi de la „o păsărică" la… stol de păsărici. Mai ales că un medic psihiatru mi-a relatat un fapt, și anume că o aripă a unui spital de profil era locuită de „stoluri de cercetători"… Vai! Vai! Vai! Să ne ferească bunul Dumnezeu!
Nu vă speriați, stimați cititori: „cercetătorii" aceștia uneori se retrag în „oaze" de liniște, nu pentru a primi zile… la eliberarea din beciul domnesc, ci pentru a nu fi deranjați în studiul dumnealor…
Îmi cer scuze și mă întorc la accent: Vine-o păsăre și coase / în fuioare de mătase / ale norilor atlase / de țări lungi și lunecoase…/ Vine-o fată și descoase / tot ce pasărea lucrase… (Nichita Stănescu).
Accentul poate diferenția sensul cuvintelor: țarină (cu accentul pe vocala a) înseamnă ogor dar și un dans popular în perechi, însoțit de strigături: „Țarina ce mult ne place / Să jucăm azi, țarina…"
Boxer (cu accentul pe e) este sinonim cu substantivul sportiv care practică boxul; dacă accentul cade pe vocala o: boxer cuvântul denumește o rasă de câini. Uneori cuvintele accentuate diferit aparțin unor părți de vorbire diferite: mobilă (accentul îl poartă vocala i) este adjectiv având sensul de deplasabilă, dacă accentul este pe vocala o - înseamnă mobilier.
„Îți construiești casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îți fixezi deprinderile cum le-a dorit ea." (Camil Petrescu).
Pentru a diferenția forma de prezent de cea de perfect simplu, Mioara Avram în lucrarea Gramatica pentru toți (p. 378) ne recomandă corelarea contextuală: verbul continuă corelat cu verbul începe (accentul cuvântului continuă se află pe ultima silabă), forma se află la perfectul simplu.
După cum se poate observa, în limba română, accentul nu are un loc fix. De cele mai multe ori, este accentuată silaba penultimă: „Vin cucurbeie / Rouă să beie / Seva vieții /Și-a dimineții." (Lucian Blaga).
