„Binefacerile" companiilor multinaţionale

Distribuie pe:

Poate incultura economică, lipsa unor informaţii credibile sau un anume dezinteres datorită blazării, m-au făcut să nu înţeleg rolul benefic al companiilor multinaţionale în viaţa cetăţeanului român. Stau şi mă întreb nedumerit, uneori revoltat: cu ce mă ajută pe mine, un contribuabil cinstit, faptul că instituţiile strategice ale României au ajuns în proprietatea străinilor? De ce a fost nevoie de o privatizare a băncilor româneşti, Romtelecom, distribuţia energiei electrice şi a gazului metan, combinatele siderurgice, industria constructoare de maşini, industria textilă şi alimentară, navele de pescuit oceanic, terenul agricol şi multe altele. Practic, dacă stai să le analizezi, aproape toată avuţia naţională a românilor a ajuns în mâna străinilor. N-am auzit un comentator politic, un individ, dalmaţian din fire, ajuns pe scena politică, la apelul de seară, să-mi spună de ce avantaje ne bucurăm, fiindcă, în loc de investiţii, s-au tăiat la fier vechi şi trimis peste hotare toate construcţiile din epoca de glorie a socialismului.

Vreau să vă prezint o întâmplare din realitatea capitalistă a României, care mi-a fost dat să o trăiesc, luni, 18 iulie, la parterul Societăţii E.ON Gaz, societate care se ocupă cu colectarea taxelor pentru consumul de gaz metan în gospodăriile populaţiei. De verificări sau servicii diverse se ocupă alte societăţi private agreate de E.ON Gaz. Aşa că, după umila mea părere, societatea amintită, din câte am înţeles, cu capital german, are ca obiect de activitate, în principal - taxarea consumatorilor de gaz metan. Probabil se mai ocupă şi de alte activităţi, instalaţii, conducte etc. Primesc la domiciliu o factură prin care sunt atenţionat că mi se va sista gazul metan dacă nu achit o anumită sumă restantă de luna trecută. Supărare acasă şi reproş din partea soţiei că nu mă ocup de treburi importante, vorba din bătrâni „papură să fie, că noduri sunt destule", vezi, doamne, puteam achita din timp etc., etc. Mă duc la sediul E.ON Gaz, o clădire modernă, impunătoare, construită într-un parteneriat pe care nu l-am înţeles şi intru la parterul clădirii, un spaţiu frumos amenajat, modern, civilizat, cu aer condiţionat. Singurul om amabil pe care l-am întâlnit a fost un angajat cu ecuson la piept pe post de paznic, de la o firmă de pază. Mă întreabă ce doresc. Îi spun că am o nelămurire şi imediat apasă pe un buton lângă care era scris „Informaţii, reclamaţii" pe un tablou electronic. Primesc umărul 096 şi mi se spune că voi fi chemat la unul din operatori. Aştept peste o oră şi jumătate şi se face ora 13,30. În sală mai erau circa douăzeci de cetăţeni. O doamnă mai în vârstă se revoltă şi porneşte o ceartă cu bietul om care se ostenea să acorde sfaturi, să le arate oamenilor cum se poate achita o factură la un bancomat. Culmea ironiei, din zece calculatoare, doar la cinci erau operatori care îşi desfăşurau activitatea. În sfârşit ajung la operatoarea cu numărul 6, o fătucă simpatică, care, după ce mi-a luat factura, s-a uitat în calculator şi mi-a spus. „Banii au intrat de câteva zile, aşa că nu mai aveţi probleme". Curios, mă duc în Piaţa Diamant la Biroul unde am achitat factura şi o întreb pe domnişoara de acolo, de ce n-au ajuns banii la timp în contul E.ON Gaz? Mi-a spus că dânsa depune banii la bancă, iar banca îi depune mai departe în contul societăţii, circuit care poate dura mai multe zile. Aflu că mulţi cetăţeni au păţit mai rău decât mine, fiindcă au depus banii la magazine, alimentare, diverse bănci sau ghişee acreditate de E.ON Gaz, şi s-au trezit cu somaţii, cu debranşări, cu alergături, timp pierdut, stres… Veţi spune că în aparenţă este o întâmplare minoră, că patronii capitalişti trebuie să-şi încaseze banii cuveniţi pentru serviciile prestate. Dacă mai amintim şi faptul că datornicii către E.ON sunt „repartizaţi" la o firmă de executori, care te mai încarcă cu alte cheltuieli, nu-ţi rămâne decât să te bucuri de binefacerile societăţii capitaliste aflate în proprietatea străinilor. Astăzi, 23 iulie, la ora 10, va avea loc în Sala Mică a Palatului Culturii din Târgu-Mureş, adunarea de constituire pentru formarea organizaţiei Judeţene Mureş a „Partidului Comunist Român - Secol XXI". Iarăşi şi iarăşi mă întreb: oare, acest partid nou, spălat de păcatele trecutului, cu oameni noi, curaţi la suflet, poate să devină salvatorul României, capabil să ne recupereze demnitatea şi avuţia naţională? Înainte de 1989 am sperat că Perestroika lui Gorbaciov va fi un posibil model şi la noi, că vom avea parte de un socialism cu faţă umană. M-am înşelat amarnic. Social-democraţii din România ajunşi la putere se conduc după o doctrină mai mult liberală, iar unii dintre liderii social-democraţi se poartă mai urât decât capitaliştii înrăiţi. Aceşti trădători merită să fie pedepsiţi şi numai pentru faptul că au denaturat, au moşcolit principiile social-democraţiei. Analizaţi numai carierele şi avuţiile unor „domni-tovarăşi" ajunşi să vieţuiască prin case confiscate… La nevoie putem prezenta o listă întreagă cu asemenea beneficiari.

Lasă un comentariu