Toţi oamenii care îşi ascund faptele rele, păcătoase, neglijează un lucru clar şi neschimbător, „Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină" (Marcu 4:22).
Se înnoptase şi ciobanul încerca să adune turma. Una dintre capre se opri să mănânce. Pentru că nu-i băga în seamă chemările, ciobanul se supără şi o lovi cu o piatră, rupându-i un corn.
- Te rog - o imploră păstorul - nu-i spune stăpânului turmei!
- Eu n-am să pomenesc nimic - răspunse capra - dar cred că va vorbi cornul de la sine.
Nimeni nu ar trebui să uite că nu se poate juca cu un Dumnezeu care ne cunoaşte atât de bine, încât ştie şi câte fire de păr avem în cap. Poate vor fi situaţii când faptele unora nu se vor descoperi pe pământ niciodată, dar asta nu înseamnă că nu vor fi descoperite în momentul când Dumnezeu va aduce marea zi a descoperirilor în totalitate, când orice faptă, indiferent de gravitatea ei, va fi scoasă la lumină: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău" (Eclesiastul 12:14).
