Cândva, la o ședință a CRU - desfășurată în Sala mare a Palatului Culturii din Târgu-Mureș - un lider UDMR rostea un mare adevăr: „Doar un lucru se sapă de sus în jos - mormântul." Ceea ce l-a făcut pe un „extremist" român să declare, ironic, că: „Doar la doi metri sub pământ, obții deplină autonomie (teritorială)!" acolo unde nu-ți mai dau „târcoale" nici măcar… (vâr)kolács(ii)!
Lăsând gluma la o parte - deși cu destructurarea unei țări nu-i, deloc, de glumit, cum declara un mare istoric - în toate ocaziile (mai ales, în „miniparlamentul" UDMR), liderii maghiari apelează mereu la ținta lor predilectă: autonomia teritorială pe criterii etnice.
Discursul lor - preluat, în ultima perioadă, cu cel puțin aceeași îndârjire de actualul președinte al UDMR, Kelemen Hunor - este neschimbat de vreo 25 de ani. De ce? Întrucât nu au ce „raporta" că, s-ar fi schimbat ceva pozitiv în viața de zi cu zi a alegătorilor maghiari și secui. În sprijinul falsei lor aserțiuni, Marko Bela l-a citat chiar pe un așa-zis „maghiar simplu", care i-ar fi declarat, chipurile, că: „Aici (adică, prin Covasna și Harghita n.n.) nu va fi nimic până nu avem autonomie." Cum ar veni, abia atunci o să vedem noi, maghiarii, umblând câinii cu… kürtös kolacs-ii în coadă! Numai că până atunci, colacii au cam ajuns pe la Marko Bela, Borbely Laszlo, Gyõrgi Frunda, Verestoy et comp.
Dar, iată ce le mai spunea, la Monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureș, maghiarilor, Marko Bela, pe atunci, viceprim-ministru al guvernului român: „Dacă am fi fost slabi (maghiarii, adică n.n.), dacă ne-am fi plecat capetele, dacă am fi cedat violenței, azi nu mai aveam nimic, atunci, azi, aici nu am putea vorbi ungurește, nu am putea cânta imnul maghiar, nu ar flutura drapelul maghiar. Or, acesta e drapelul nostru, acesta este simbolul nostru național, și va fi și mâine, și poimâine, mereu." Concluzia lui: „Noi trebuie să rămânem aici, în Transilvania, trebuie să rămânem maghiari pe acest pământ." Fără comentarii…
Întrebarea este: când a apărut (și s-a inflamat ideea autonomiei așa-zisului „Ținut Secuiesc"? Răspunsul?
Autonomia s-a născut după '89, odată cu UDMR și va dispărea, la fel, odată cu promotorii ei, care s-au întărit odată cu apariția, la concurență cu UDMR, a Partidului Civic Maghiar și, mai ales, a Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, inițiat de Tõkés László.
Numai că mai e o problemă: conform reglementărilor din UE, nu se pot constitui regiuni pe criterii etnice. Și, în materie de autonomie, nu există nici un model european. Ce au făcut atunci „strategii UDMR", unul dintre ei fiind Gyõrgy Frunda? Două lucruri. Primul: după ce au „scotocit" și n-au găsit nimic prin documentele europene, au apelat (chipurile, ca exemplu de urmat) la aceleași „modele" răsuflate cum ar fi Tirolul de Sud (Târgu-Mureș a și găzduit, sub conducerea de atunci a președinției CJ, Lokodi Edit, un simpozion pe această temă!), Catalonia - Spania (Cataluna), Insula Oland etc. etc. care, în materie de minorități, se potrivesc României precum… nuca-n perete! Ce a făcut juristul Frunda (obișnuit cu… chichițele avocățești)? A recurs la o șmecherie. Mai întâi, a spus un adevăr fără să-și dea seama: „Fiecare țară membră a UE trebuie să fie elastică, să adopte acel model de autonomie care i se potrivește cel mai bine", udemeristul din el conchizând: „Măcar una din aceste regiuni - după o nouă împărțire administrativă n.n. - să fie majoritar ungurească."
Care o fi aceasta? Ghici ciupercă ce-i? Nu e, deci, greu de anticipat.
Cel de-al doilea lucru, conceput de udemeriști: constituirea, între timp, a instituțiilor autonome, care să facă parte dintr-un viitor Ținut (autonom) Secuiesc. În acest context s-a înscris și încercarea pe când se aflau la guvernare, alături de (fostul) PDL - de a înființa linia facultății maghiare de la Universitatea de Medicină din Târgu-Mureș. Și, bineînțeles, altele asemenea.
…Așa s-a menținut UDMR de peste 25 de ani la Putere (în parlament și, mereu, la guvernare), promițându-le maghiarilor și secuilor… marea cu sarea (autonomiei)!
