…Multe „rele" (lucruri, evenimente etc.) ne-ar ocoli. Spun oamenii simpli. Şi nu numai. Din păcate, „Cozile…" există (şi nu de o zi, de ieri!). Să rememorăm - deşi nu cu plăcere - câteva episoade, care atestă, dacă mai era nevoie, că, uneori, „Cozile de topor" sunt mai nocive decât… extremismele.
Lansarea, la un moment dat, în aşa-zisa „dezbatere publică", a aberantului proiect de autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc - contestat unanim, datorită încălcării grosolane a Constituţiei României -, ne-ea pus în faţa unui adevăr (trist, e drept) pe care-l ştiam demult: că, datorită „cozilor de topor", de-a lungul timpului, liderii UDMR (şi nu doar ei!) s-au obrăznicit să ne propună - nouă, românilor, majoritari (inclusiv în judeţul Mureş) un „Proiect", care, dacă ar fi fost aplicat, ar fi echivalat cu crearea, în inima ţării, a unui „stat în stat."
…Un alt recurs la memorie. Când - şi nu prea mult de atunci! - S-a pus problema altei „dezbateri publice" - privind proiectul hotărârii de Guvern pentru înfiinţarea liniei de limbă maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) de la Târgu-Mureş -, nici nu trecuseră cele zece zile anunţate, atunci, de Guvern pentru respectiva „dezbatere" că s-a şi găsit, în rândul oficialilor români, unul care să le susţină cauza udemeriştilor. Poate vi-l amintiţi, stimaţi cititori! Era, atunci, chiar ministrul Educaţiei, Cătălin Baba. Pentru acesta (oare, cu ce s-o fi ocupând în prezent?) „facultatea maghiară era ca şi înfiinţată". El a fost primul care le-a transmis liderilor UDMR că „doleanţa e ca şi îndeplinită." Păi, dacă era aşa, „dezbaterea publică anunţată nu era praf în ochii cetăţenilor"? Baba era - zice-se - „român ardelean" şi spunea el, atunci, că „la UMF Târgu-Mureş expira mandatul rectorului, nu exista Cartă universitară, Senatul nu era legal, că era o situaţie în care ne îndreptăm „spre dezastru", şi de aceea a fost nevoie de intervenţia Guvernului. Oare, cum de până atunci nu şi-a dat nimeni seama de acel „dezastru" şi a trebuit să-l semnaleze „românul" Baba?!
Altă acţiune antiromânească a „cozilor de topor". În accepţia lui Crin Antonescu, pe atunci, copreşedinte al USL, „operaţiunea de la Târgu-Mureş era o parte a viziunii premierului ungar, Viktor Orban, care în mesajul transmis la manifestările de la 15 martie de la Târgu-Mureş îi îndemna pe conaţionalii săi să lase moştenire «marea operă a reîntregirii naţiunii peste hotare.» Antonescu - pe care mulţi îl regretă azi! - spunea atunci că acest mesaj era cunoscut în momentul în care grupul PDL din PE a susţinut preluarea funcţiei de vicepreşedinte al PE de către Tõkés László (omul lui Orban). Concluzia? «Marii ardeleni» din fostul PDL, respectiv Boc, Falcă şi Oltean, i-au dat funcţia de vicepreşedinte al PE lui Tõkés, deci Ungariei, iar asta nu trebuie să uităm", spunea Antonescu. Aşa cum nu trebuie să uităm nici faptul că cei care au susţinut preluarea funcţiei de către Tõkés (cel care, ulterior, a împroşcat România cu noroi!) s-au numit, la PE, alde Macovei, Cristian Preda, Marian-Jean Marinescu.
Dar şi alte episoade ne amintesc de „cozile de topor". Când fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat răspicat, cu subiect şi predicat că: „Nu poate exista autonomie teritorială pentru minorităţi", s-au găsit destui aşa-zişi „români" (analişti de ocazie) care au considerat că, dacă ţii la ţara ta, dacă o vrei întreagă, dacă te înverşunezi să stăpâneşti casa şi masa ta, eşti primitiv, depăşit, naţionalist otrăvit şi infect. Ce mai, plin de bube… Adică, Anglia cu Irlanda, Scoţia şi Ţara Galilor, Spania cu bascii, Bulgaria cu turcii etc. pot fi state naţionale, România nu! De ce? Pentru că minoritatea maghiară, din capul locului, îi refuză României caracterul de stat naţional, adică pe acela de stăpân al casei. Să fie sănătoşi!
Culmea este (şi) alta: cei care dau „apă la moară" liderilor extremişti maghiari (căci doar ei sunt „bosumflaţii" momentului, nu maghiarii de rând!) nu sunt politicieni străini - care cunosc bine situaţia actuală şi trecutul României - ci fel de fel de „mitici" dâmboviţeni - dar, cum s-a văzut, şi ardeleni - care, dacă îi iei la bani mărunţi, nu ştiu bine nici unde se află Clujul sau Târgu-Mureşul, nici numărul românilor, net majoritari, din Transilvania, dar şi din Mureş, nici câţi români au fost „împinşi" afară din judeţele Covasna şi Harghita! Dar ce contează, ei vorbesc pe la televiziuni, îşi dau cu părerea, ba îl criticau pe fostul preşedinte al ţării, pentru că (în anumite momente, ce-i drept, conjuncturale!) a avut demnitatea (dar şi dreptul constituţional) să pronunţe cuvântul „NICIODATĂ", vizavi de autonomie teritorială pe criterii etnice, ori să propună împărţirea administrativă a ţării pe un anumit număr de judeţe.
Sigur, asemenea căzături, „bune de scuipat şi gonit cu pietre", cum zice poetul, au existat în întreaga perioadă post-decembristă (şi nu numai). Şi datorită acestora (dar şi a autorităţilor), în timp, o persoană precum Barki, dar şi micul honved, Orban - s-a (s-au) putut plimba prin ţara noastră şi a (au) putut face propagandă ultraşovină. Însă nu doar aceştia, ci însuşi preşedintele Ungariei poate veni incognito când şi unde pofteşte, ba şi-a permis, la un moment dat, să invite în Ungaria reprezentanţi ai administraţiei locale de etnie maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi, parţial, Mureş. Mai mult, steagul Ungariei e mereu înălţat (nu doar la 15 martie) pe teritoriul nostru, iar cel românesc îndeobşte „uitat" de unele administraţii locale.
Or, la toate acestea (din multe altele) nu au „contribuit" şi inconştienţa şi iresponsabilitatea… cozilor de topor!?
