„Româniile" din noi! Există doar o „Românie reală"?

Distribuie pe:

…Așa s-ar părea la prima vedere. De ce „la prima vedere"? Datorită unor oameni politici care, cu ipocrizia binecunoscută, în aparițiile la televizor, se adresează (doar) „României reale". Mulți se bat cu pumnul în piept pentru cât suferă ei pentru cei săraci, ba le scapă, teatral, și o lacrimă (a la Cațavencu) în colțul ochiului, după care, la ieșirea din studiouri, revin la masca obișnuită, la aroganța de aleși ai națiunii - care privesc „România reală" prin geamurile fumurii ale jeepurilor luxoase.

Cele de mai sus - un episod devenit banal - ne fac să credem că există cu certitudine și o „Românie a politicienilor", o Românie (nu reală, ci) abstractă cu care lucrează o gașcă de parveniți care se reduce la circa 2.000 de persoane. O Românie bună pentru discursuri demagogice și minciuni, dar și pentru jumulit. Un fel de bancă la care nu plătești creditul niciodată și la care au acces numai „aleșii".

La țară (adevărata „Românie reală"!) - și spunem „la țară" pentru a evita sinistrul termen de provincie - lumea are alte preocupări, mult mai firești. Acolo, la țară - unde timpul curge cu altă viteză - o vacă bolnavă produce mai multă panică decât o hotărâre de guvern privind taxele, pentru că vaca e vitală. Mai există apoi o „Românie a băieților de bani gata", a noilor prințișori. În contrast cu ea există o „Românie a pensionarilor", o „Românie a suferinței". O „Românie a durerii, a umilinței"…

Există o „Românie a celor din diaspora" (peste 3,5 milioane), precum există o „Românie a celor de peste Prut" etc., etc.

Cert este că nu avem parte de o unică Românie. Unită în jurul unui gând, un mănunchi de energii care să bată la unison. Putem oare uni vreodată aceste Românii în una singură? Asta-i marea întrebare, la care doar viitorii ani ne vor răspunde! Căci, de la politicieni, nicio… nădejde!

 

Lasă un comentariu