Măsura nemăsurată a credinţei

Distribuie pe:

Povestea părintele Paisie de la Sihla că erau odată doi moşnegi şi voiau să meargă la Ierusalim. Unul s-a îmbolnăvit pe drum şi s-a întors, iar celălalt a mers mai departe, şi s-a sfărâmat corabia cu el şi a pierdut totul şi a trebuit să se întoarcă şi el. Dar şi-a amintit că celălalt îl rugase tare să-i aducă o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. Atunci, din dragoste pentru cel bolnav, a rupt o bucăţică din lemnul corabiei şi s-a întors acasă cu ea. S-a dus acasă la cel bolnav şi nu i-a spus ce-a păţit şi că n-a ajuns la Ierusalim. Atunci, acela l-a întrebat:

- Mi-ai adus o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci?

- Da, i-a răspuns acela - şi i-a dat bucăţica de lemn ruptă din corabie. Şi, cel bolnav cu atâta credinţă i s-a închinat şi a sărutat-o, că s-a făcut bine.

Şi multe alte minuni s-au făcut cu acea bucăţică din lemnul corabiei, despre care toţi ştiau că e din lemnul Sfintei Cruci.

Acela s-a mântuit, se mântuieşte şi se va mântui, care va avea credinţă neîndoielnică.

 

Lasă un comentariu