Dumnezeu nu caută nici la ceea ce este, nici la ceea ce are omul în această lume, nici cum se îmbracă, nici ce mănâncă, nici cum e văzut de alții. Dumnezeu caută numai și numai la inima omului. Altfel spus, pe Dumnezeu nu-L câștigi cu agoniseala cea dinafară, ci cu buna sporire a celor dinlăuntru, cu îmbogățirea în duh și în adevăr.
Se spune că un pădurar, ducându-se în pădure să aleagă un copac pentru grinda casei sale, s-a oprit în fața a doi copaci. Unul dintre ei, falnic, frumos la coajă, dar putred pe dinăuntru; iar celălalt cu o coajă mai groasă, mai noduros, dar sănătos pe dinăuntru. Deși îi plăcea copacul cel falnic, oftând, s-a apucat să-l taie pe cel mai urât, știind că deși va necesita mai multă muncă de curățire, va face din el o bârnă sănătoasă.
Tot la fel va alege și Dumnezeu între doi oameni pentru casa Sa și nu va alege pe cel care pare bun pe dinafară, ci pe cel a cărui inimă este plină de dreptatea sănătoasă a lui Dumnezeu.
