Se face multă vâlvă, în aceste zile pe unul din subiectele propuse elevilor la faza judeţeană a Olimpiadei de Limba şi literatura română, în judeţul Prahova (şi nu numai, din câte am aflat).
„Spaţiul public" s-a umplut de revoltă şi indignare. Ordonanţele care au scos mulţimile în stradă au trecut pe plan secund şi, din jurişti, ne-am transformat cu toţii în pedagogi (de şcoală nouă). Dezbaterile de la televizor şi-au mutat centrul de greutate pe problema calităţii de „element duşmănos" a lui Ilie Moromete, pe care olimpicii prahoveni erau puşi să-l denunţe la partid, ca pe un ticălos ce era, din cauză că refuza, cu încăpăţânare să-şi plătească „fonciirea".
„Imaginează-ţi - sună tema dată - că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul Moromeţii de Marin Preda. Redactează un raport scris (rapoartele putând fi, în opinia autorilor, atât scrise cât şi orale - n.n.) adresat conducerii de partid (din anii '50, despre care elevii ştiau mai mult de-o grămadă - n.n.) prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota". Conform baremului de corectare, se urmăreau şi se apreciau, printre altele, „împrejurările tipice", „clişeele de gândire ale personajului, specifice ideologiei comuniste", precum şi „originalitatea viziunii / abordării cerinţei".
Una peste alta, din rândul celor mai buni dintre cei mai buni elevi, urma să fie desemnat „denunţătorul perfect", tânărul delator al zilelor noastre, autor al unui „denunţ original", care să întrunească toate elementele pe baza cărora, eventual, procurori de valoarea lui Negulescu zis şi „Portocală", să-i „arză" lui Moromete dosar penal şi să-l dea pe mâna DNA pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Spiritele s-au încins la cote incendiare. Un profesor din comisie a declarat că „subiectul spune foarte multe despre lumea de azi, a denunţului". O profesoară de Limba română, ieşită la pensie, a anunţat că, în semn de protest, renunţă la cele două ore pe care le mai predă, săptămânal. Bine, doamna asta, probabil, face parte din seria „gurilor ştirbe", din categoria „hidoase epave umane", despre care dl Liiceanu a scris, recent, un editorial de un umanism şi o profunzime rar întâlnite în gândirea filosofică din antichitate şi până în zilele noastre. Plus că doamna asta, pe vremea când nu era pensionară şi preda la clasă cu toţi dinţii în gură, le dădea elevilor la teză şi la concursuri tot felul de subiecte plicticoase, gen „Natura în poezia lui Eminescu", „Viaţa satului în romanul Ion" şi alte „mărunţişuri". Or, vremurile s-au schimbat, chiar inspectorii şcolari prahoveni au explicat că este vorba de „un univers ficţional" şi că „dacă este vorba despre ideea de a denunţa pe cineva, nu se face altceva decât la raportarea la fragmentul citat din romanul Moromeţii". Contactat telefonic, ministrul de resort, care părea că tocmai se trezise din somn, a bâlbâit ceva în sensul că, da, subiectul e cam „nepotrivit", că o să se ia măsuri, o să se cerceteze, o să se ceva. Eventual, o să se repete olimpiada, cu alte subiecte. Despre sancţionarea celor cu „universul ficţional" nu se pune problema.
Ideea generală care s-a desprins din toată această furtună în ciubărul cu lături este că sistemul educaţional trebuie reformat din temelii. Apoi, vorba lui Marius Chicoş Rostogan, „merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi punem cheskiunea doar": procesul de reformă în educaţie a şi început - au doară nu-i văzurăm pe părinţi cum şi-au scos ei odraslele la proteste, să-i înveţe, din faşă, ce vor să zică exerciţiul democratic şi cuvântul „muie"? N-au văzut cei mici, „pe viu", cum se aruncă cu piatra în jandarmi şi cum se manevrează „molotoavele"?
N-au zis autorităţile de la Protecţia copilului că nu-i nicio problemă să-ţi plimbi copilul printre petarde, ba e chiar oarecum indicat? Cu asemenea „paradigme", viitor de aur ţara noastră are!
…Asta am semănat, asta culegem. Ca să-l mai cităm o dată pe Caragiale: „…toake răspunsurile şcolerului după metoda intuikivă moghearnă sunt necesitake prin lojijka lui, completaminke formată printr-o educăţiune aghecvată cercustanţelor probăluike ca gherivând ghin natura noastă, carea lucră pe cum e mânată mai gheparke".
Aşa că, în temeiul metodei menţionate, propunem ca subiectul de la faza naţională a Olimpiadei de Limba şi literatura română să sune astfel: „Imaginează-ţi că te numeşti Calistrat Bogza şi eşti personajul care l-a ucis pe Nechifor Lipan din fragmentul extras din romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu. Redactează un raport scris adresat procurorului Negulescu (zis Zdreanţă - n.n.) prin care să descrii, în detaliu, modul de săvârşire a crimei, câte lovituri de baltag şi în ce zone ale corpului, şi cu câtă sete i le-ai aplicat, gradul de satisfacţie pe care l-ai simţit la vederea sângelui, pe măsură ce victima îşi pierdea funcţiile vitale, şi resorturile intime care te-au determinat să fugi de la locul faptei".
În fond, dacă tot ni se propune figura „denunţătorului adolescent", de ce n-am configura, nu-i aşa, personalitatea tânărului criminal, căruia să-i apreciem „originalitatea viziunii / abordării cerinţei" şi alte elemente prevăzute în programa şcolară?
… Vai de noi şi de Ilie Moromete!
#Rezist.
