„Dacă venim în Casa lui Dumnezeu, trebuie să venim îmbrăcaţi în haina noastră duhovnicească.
Când am intrat în Biserică, trebuie să nu mai vedem nimic. Adeseori stăm în Biserică, ascultăm predica şi cântările, dar gândul nostru cine ştie unde pleacă! Mai vorbim între noi, ne mai uităm cum e îmbrăcat cutare sau cutare, şi nu acesta este sensul venirii noastre la Biserică.
Când am intrat în Biserică, trebuie să nu mai vedem nimic, decât pe Mântuitorul şi să nu mai auzim nimic afară de cântările de slăvire a lui Dumnezeu. Toate celelalte sunt ispite diavoleşti. Căci diavolul, să ştiţi, ne încearcă în toate locurile, chiar şi când stăm în Biserică".
La Biserică vii şi spui:
„Doamne, către Tine strig,
Când mi-e foame şi mi-e frig,
Că Tu veşnic la săraci
Le dai hrană şi-i îmbraci
Când te chem cu ochii uzi,
Doamne, Tu din cer m-auzi
Şi cu mâna Ta, din cer,
Îmi dai toate câte-ţi cer
Doamne, Dumnezeul meu,
Eu am tot greşit mereu,
Însa Tu, cu mila Ta,
Dă-mi puteri a mă-ndrepta.
Pune Doamne-n a mea cale
Soarele luminii Tale,
Ca să fugă cele rele
Din cărarea vieţii mele
Să răsară flori şi stele
De iubire şi de bine,
Ca să-nalţ sufletul meu
Până sus la Dumnezeu".
