N. Steinhardt (născut la 29 iulie 1912) se stinge din viaţă la 30 martie 1989, nemaiapucând să respire din aerul libertăţii pe care a invocat-o mereu.
Cu toate acestea, N. Steinhardt, prin opera sa, a rămas în actualitate, atât prin prezenţe editoriale, conferinţe, manifestări omagiale, cât, mai ales, prin opera sa, poate una dintre cele mai vizibile în viaţa literară, după 1989.
Cu siguranţă, notorietatea i-a adus-o Jurnalul fericirii, operă originală, unică în felul ei.
Dar dincolo de aceasta, cu toate opreliştile vremilor, stă şi o operă ştiinţifică (N. Steindardt, absolvent al Facultăţii de Drept şi Litere din Bucureşti, în 1934, iar în 1936 şi-a susţinut un doctorat în Drept Constituţional, cu teza Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Deguit), dar şi o operă de eseist, critic şi istoric literar şi, nu în ultimul rând, o operă de factură religioasă.
Pentru fiecare calitate, N. Steinhardt are cărţi referenţiale, de la Incertitudini literare la Dăruind vei dobândi.
Cea mai recentă carte care îl are în vedere pe Monahul de la Rohia este N. Steinhardt. Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ. Cartea este reeditată de Editura Libris din Braşov, în condiţii grafice de excepţie.
Cartea stă la baza dezbaterii care va fi găzduită de Târgul Internaţional de Carte şi Muzică „Libris Braşov", ajuns la ediţia a XIV-a, care se va desfăşura în perioada 30 martie - 2 aprilie 2017, la Business Park din Braşov.
La dezbatere, care va avea loc joi, 30 martie, ora 18,00, pusă sub genericul „N. Steinhardt - Între literatură şi credinţă", participă părintele Constantin Necula, teologul Alexandru Ojică şi autorul cărţii, Nicolae Băciuţ.
Dezbaterea va fi condusă de Dana Anghelescu, director Libris Editorial.
Aş fi tentat să spun „N. Steinhardt - Întru literatură şi credinţă", întru acoperind mai bine realitatea unui destin, a unei opere. Cartea de interviuri „Între lumi" surprinde nuanţe ale celor două ipostaze - om de litere şi om al bisericii - într-o perioadă din ultimii ani de viaţă ai lui N. Steinhardt (1986-1989), în care acesta îşi definise fără echivoc rostul său în lume şi locul - Mănăstirea Rohia - de unde să fie mai aproape de Dumnezeu.
