Psihologul Laura Maria Cojocaru, citat de descopera.ro, susţine că una dintre cele mai obişnuite temeri ale oamenilor este frica de eşec, iar aceasta este parte integrantă a structurii ADN-ului nostru, deoarece îşi are originile în frica de a eşua în supravieţuire ca specie.
„Strămoşii noştri au descoperit că, dacă rămâneau împreună şi funcţionau în grupuri în care indivizii şi familiile aveau responsabilităţi şi deprinderi diferite, îşi puteau creşte şansele de supravieţuire. În vremuri străvechi, preistorice, dacă un individ era alungat din grup, risca aproape sigur moartea.
De aceea, frica de eşec presupune de fapt frica de a nu fi acceptat din punct de vedere social şi personal într-un grup, comunitate, cuplu, familie. În spatele fricii de neacceptare stă instinctul de supravieţuire.
Dacă vom înţelege că supravieţuirea, în stadiul actual de evoluţie, este un aspect de cele mai multe ori relativ uşor de atins, atunci ne va fi mult mai uşor să percepem diferenţa între nevoie şi dorinţă sau între nevoile reale şi cele fictive", afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Apă, aer, mâncare - Ca să putem supravieţui, avem nevoie de apă, aer, ceva mâncare şi un adăpost, iar restul lucrurilor pe care le căutăm sunt doar trepte calitative sau cantitative. Asta înseamnă să facem diferenţa între nevoie (necesitate) şi dorinţă.
De exemplu, putem trăi cu un minim de hrană care să ne asigure aportul necesar de nutrienţi (necesitatea), dar mai vrem şi pizza, paste, prăjituri şi alte preparate sofisticate (dorinţa şi dorinţa de a mări plăcerea).
Putem trăi într-un loc în care să avem suficientă protecţie termică şi fizică, dar ne face plăcere o casă cu o anumită mărime, cu un anumit mobilier, culori, echipamente, o vilă, un hotel de 5 stele şi alte variante.
Din cauza fricii de eşec (respectiv, de moarte!), avem tendinţa să confundăm necesitatea cu dorinţa şi să acumulăm cât mai multe rezerve materiale pentru a linişti emoţionalul, dar este o capcană, pentru că acesta nu se linişteşte! Nevoia emoţională va creşte şi mai mult, deoarece obţinerea acestor rezerve materiale depinde - credem noi - de ceilalţi (dacă suntem apreciaţi, integraţi şi consideraţi corespunzători, vom avea bani, resurse, ajutor şi tot necesarul pentru supravieţuire). Iar a depinde de ceilalţi înseamnă să stăm în veghe permanentă, în a-i mulţumi pe ceilalţi şi a respecta regulile lor (care sunt schimbabile, pentru că aşa este omenirea), în a fi acceptaţi, uneori cu orice preţ...
Principalele efecte ale fricii de eşec - Frica de eşec poate conduce, în plan emoţional, la depresie, pierderea motivaţiei, evitarea asumării riscurilor, dependenţa de succes şi perfecţionism, furie şi resentimente faţă de oameni, faţă de sine, faţă de divinitate sau faţă de viaţă.
De cealaltă parte, la nivelul fiziologic, frica de eşec va duce la scăderea sistemului imunitar, deoarece ne-am concentrat toate energiile în acea direcţie, iar funcţiile de bază ale sistemului imunitar vor fi neglijate.
Dusă la extrem, străduinţa de a aparţine, de a corespunde, de a fi acceptaţi se poate transforma într-o capcană, atunci când ne dorim cu orice preţ să fim percepuţi într-un anume fel, să facem într-un anume fel lucrurile, să părem că suntem conform cerinţelor şi regulilor unui grup care credem noi că ne poate asigura supravieţuirea, dar astfel uităm să fim noi înşine!
Acest lucru aduce o foarte mare suferinţă interioară, pentru că a renunţa să fim noi înşine înseamnă a ne încălca propriile principii de viaţă, propriile valori, a neglija esenţa noastră şi talentele personale, propria vocaţie şi propriul drum în viaţă.
Tot încercând să corespundem şi să mulţumim pe oricine altcineva decât pe noi, vom uita cine suntem şi vom neglija să facem exact ceea ce putem noi să facem cel mai bine.
Din când în când, trebuie să ne desprindem de grupuri şi, mai ales, de regulile lor, să începem să petrecem puţin timp cu noi înşine. Trebuie să analizăm care sunt principiile şi valorile noastre interne, esenţiale, şi care grup personal, social, profesional ne asigură împlinirea lor.
Astfel, vom observa că e cazul să ne facem propriul grup, ceea ce ne va împlini şi îi va împlini şi pe cei din jur, care se vor molipsi de fericirea noastră.
