Este ziua de 23 a lunii aprilie. Vă reproduc astăzi una din multele minuni pe care Sfântul Gheorghe le-a săvârşit:
„În părţile Siriei se afla o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în cinstea Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru că acolo nu exista mină de piatră, era foarte greu să se taie şi să se aducă stâlpii pentru biserică. O femeie văduvă, foarte credincioasă, cu multă iubire pentru Sfântul Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea celor făcuţi pentru biserică. Aducândul la mare, se ruga stăruitor către cel care transporta stâlpii să ia şi stâlpul cumpărat de ea. Însă acela nu voia şi, punând doar stâlpii lui, a pornit la drum. Atunci femeia a început să plângă şi să se roage Sfântului Gheorghe să o ajute să ducă stâlpul. Ca într-un vis, l-a văzut pe sfânt în chip de voievod, întrebând-o:
- De ce eşti tristă, femeie?
Şi spunându-i ea motivul întristării, Sfântul Gheorghe a descălecat de pe cal şi a zis:
- Unde vrei să fie pus stâlpul?
Iar femeia i-a răspuns:
- În partea dreaptă a bisericii.
Îndată, Sfântul Gheorghe a însemnat marmura cu degetul şi a scris: „Stâlpul văduvei să se pună al doilea (după cel dintâi) în dreapta." Apoi a ridicat capătul stâlpului care era spre mare şi i-a spus femeii să apuce de celălalt capăt. Ridicând amândoi stâlpul, l-au dat în mare şi, cu îndreptarea Sfântului Gheorghe, acest stâlp a sosit dimineaţa, înaintea celorlalţi.
Văzând cele întâmplate, cel care ducea stâlpii s-a minunat foarte mult, mai ales că a citit şi cele scrise de Sfântul Gheorghe. Mulţumindu-i lui Dumnezeu, a cerut iertare sfântului pentru greşeala neascultării. Apoi a pus stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul poruncit.
Stâlpul se află în locul acela şi astăzi, întru pomenirea femeii şi întru cinstirea Sfântului Gheorghe şi a minunii săvârşite de el".
Vă salut pe fiecare dintre dumneavoastră, cu salutul bucuriei, „Hristos a Înviat!", şi tuturor acelora care au fost botezaţi cu numele Gheorghe le doresc viaţă lungă cu sănătate şi credinţă puternică. La mulţi ani!
