Amintiri, amintiri… MESERIAŞUL PRICEPUT

Distribuie pe:

Prin anii 1980, înainte de Paşti, eram în birou la Inspectoratul ISCIR din Târgu-Mureş, la o discuţie de serviciu, când secretara mă cheamă la telefon, să vorbesc cu cineva din Topliţa.

Cu o voce suavă, doamna de la capătul firului îmi spune că este Doina Cornea, contabilă şi administratoare la Spitalul Topliţa, unde totul este bine după repararea cazanului de abur tehnologic cu specialist autorizat.

Acum, se afla în Târgu-Mureş, îşi cumpărase un apartament în cartierul Dâmbul Pietros, şi mă ruga să o ajut cu un mecanic care, cu polizor, bormaşină şi burghiu cu vidia, să dea nişte găuri în peretele de beton pentru fixarea draperiilor.

Îi notez adresa, mă mai informează că în faţa blocului îi este parcată Dacia 1100 de culoare vernil, iar eu îi spun că-l trimit pe băiatul acela drăguţ, care a lucrat şi la reparaţia de la Topliţa. Imediat l-am sunat pe inginerul Lungu de la Prodcomplex şi l-am rugat să-l trimită pe Nagy cu uneltele, dar să treacă şi pe la ISCIR, să-i dau adresa.

Nu trece mult şi vine Nagy, îi spun la cine îl trimit şi îl sfătuiesc să fie respectuos cu doamna şi să facă treabă bună, după care el pleacă val-vârtej.

După un timp, se întoarce şi îmi strigă: „Domnul inginer, au fost la doamna, i-am dat opt găuri şi doamna fost foarte mulţumită". Colegii de birou se pornesc într-un râs fără oprire. „Chiar ai dat opt găuri la doamna?", îl întreb. El îmi răspunde cu profesionalism: „Da. Trebuia să-i mai dau două găuri, dar poziţia era nepotrivită în faţa ferestrei…".

Hazul în birou s-a înteţit, dar Nagy nu înţelegea de ce râd colegii.

După program, i-am spus lui Nagy să îşi ia „scula" şi l-am invitat la barul de pe strada Bolyai, de sub Hotelul Transilvania. Acolo, am servit câte un „vegyes", cum spun ungurii, şi i-am explicat motivul pentru care au râs colegii. „Tu ai spus că ai dat găuri cu bormaşina, dar ai omis să precizezi obiectul găurilor: doamna sau cornişa de beton". A râs şi el şi s-a scuzat că nu ştie bine româneşte.

Recent, am aflat de la un prieten pensionar că Nagy nu mai este în viaţă. Era mult mai tânăr decât mine, băiat frumos, inteligent, meseriaş priceput şi bine şcolarizat în limba lui maternă…

Lasă un comentariu