COPIII SUFERĂ DE O RUPTURĂ TOTALĂ ÎNTRE VIAȚA VIRTUALĂ ȘI CEA REALĂ!


Categorie: Social
|
06-07-2017
Nr: 126
|
Autor: LUCREȚIA POP
|

Cine și-ar fi imaginat cu doar câțiva ani în urmă că tehnologia va avansa în asemenea măsură, încât aproape fiecare copil să se nască și să crească având un laptop, o tabletă sau un smartphone în brațe?!

Desigur, nu prea mulți dintre noi, însă realitatea ne demonstrează că părinții tineri profită de ocazie și le oferă copiilor lor aceste inovații, pentru a-i ține ocupați și cuminți, crezând că doar astfel pot avea și ei timp pentru treburile curente.

Însă, psihologul român Andra Tănăsescu, citată de descopera.ro, ne atrage atenția că acest stil de viață tinde să genereze mult mai multe cazuri de depresie și nefericire decât ne putem imagina.

„Nu dezvoltarea tehnologiei este vinovată pentru situația actuală critică, ci modul în care s-a creat o ruptură totală între viața online (virtuală) și viața offline (reală). Din păcate, acest model nu a făcut decât să adâncească ruptura de relaționare emoțională dintre părinți și copii, cei din urmă găsindu-și refugiu în lumea virtuală, oferit de aceste dispozitive.

Observ tot mai mulți copii care nici măcar nu se mai bucură atunci când se joacă pe aceste dispozitive, pur și simplu intră în transă și rămân acolo pentru ore bune. Tehnologia nici măcar nu mai reprezintă un mijloc de divertisment pentru majoritatea copiilor, ci o încercare disperată a lor de a umple un gol. Observ multe situații în care părinții pleacă de acasă și lasă copilul în fața unui ecran, fără supraveghere, singur, să se descurce pe cont propriu. Iar acest lucru se întâmplă de la o vârstă tot mai fragedă, încă din perioadele cele mai importante pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului.

Pe de o parte, este de înțeles nevoia de timp liber a părinților din societatea actuală, majoritatea lor fiind ocupați cu munca, proiecte care îi solicită foarte mult, oboseala cronică, stresul. Cu toate acestea, prin acest gest de a lăsa copilul în fața unui ecran (televizor, laptop, tabletă ori telefon), nevoile copilului ajung să nu mai fie împlinite. Chiar dacă, la început, poate fi interesant și atractiv pentru copil să își petreacă timpul pe telefon ori în fața unui ecran, la un moment, acesta devine conștient de nevoia de atenție din partea părintelui și va căuta să o obțină.

Copilul poate începe să se simtă neglijat, respins, abandonat, uitat ori neimportant în ochii părinților săi, dacă nevoia acestuia de conexiune va fi ignorată", atrage atenția psihologul Andra Tănăsescu.

În opinia ei, în acest context, copilul are tendința de a adopta două tipuri de comportamente:

Va face tot posibilul să primească atenția și afecțiunea din partea părinților - situație în care, pe de-o parte, copilul începe să se manifeste în diferite feluri, având intenția de a capta atenția celor care îl îngrijesc (părinți, bunici, bone). Începe să țipe foarte tare când se joacă, să alerge prin casă ori să spargă lucruri. În această etapă, copilul va folosi tot ce îi stă la îndemână pentru a atrage atenția și a primi ceea ce are nevoie.

Este deosebit de important să realizăm că un copil nu are cunoștințe despre modurile pe care le folosim noi, ca adulți, pentru a exprima ce simțim. Va alege, așadar, orice metodă care crede el că poate atrage atenția cel mai bine. Comportamentele unui copil „rău", „obraznic", cum sunt descrise de cele mai multe ori, sunt de fapt încercări ale acestuia de a ne transmite că are nevoi neîmplinite. Sunt doar moduri prin care el cere atenția și iubirea părinților săi.

Acum, este momentul cel mai important în care să îi oferim atenție și răbdare copilului, să facem ce ne spune și să îi oferim timpul și răbdarea de care are nevoie.

Se va interioriza și se va închide în el - În momentul în care „strigătele" copilului nu sunt auzite, acesta va înceta să mai comunice. Se va închide în el, își va reprima toate sentimentele și trăirile și va înceta să mai caute atenția părintelui.

Problema care apare este că, deși nu mai caută împlinirea acestor nevoi în cadrul familiei, va căuta moduri prin care să o facă în afara acesteia. Când vine vorba despre a-și alege o persoană ori un grup cu care să își petreacă timpul, dacă nu primește un model de comportament sănătos în familie, va intra în anturajul care îl atrage, de unde va învăța comportamente ori obiceiuri nesănătoase sau se va implica în activități ilegale.

Toate aceste sentimente interioare nemanifestate pe care le trăiește copilul vor avea repercusiuni la maturitate, când copilul devenit adult va continua să adopte comportamente și obiceiuri nesănătoase, prin care să își satisfacă nevoile neîmplinite în copilărie.

Astfel, vedem adulți implicându-se în relații toxice, apelând la droguri, alcool și alte mijloace, care mai degrabă fac rău, decât bine. Adicțiile (viciile), comportamentele agresive, dependența de substanțe, de jocuri ori chiar de persoane, atașamente intense față de anumite obiceiuri, instabilitatea emoțională și chiar gelozia pot fi doar unele dintre simptomele pe care le manifestă un adult atunci când, în copilărie, nu i-au fost împlinite nevoile primare.

Însă, psihologul Andra Tănăsescu ne învață și cum să evităm drama copilului crescut la laptop:

„Ruptura bruscă și totală de tehnologie nu va rezolva problema, ci chiar o va acutiza. Copiii din ziua de azi au nevoie de un calendar de activități, de un program în care să descopere noi hobby-uri, noi metode de divertisment decât cele oferite de mediul virtual. Mai mult decât atât, trebuie să învețe să iubească și viața din mediul offline (reală) și să creeze un echilibru între cele două lumi. Copilul nu are capacitatea de a lua singur decizii benefice pentru dezvoltarea lui psiho-emoțională, de aceea ghidajul părinților este vital în tot acest proces. Părinții îi pot diversifica meniul de divertisment, nu trebuie să îl oblige să renunțe la obiceiurile vechi, ci trebuie să-i ofere și alternative.

Îi poate arăta cum se juca el în copilărie, îl poate duce mai des în parc, la iarbă verde, într-o expediție pe munte, la un picnic. Îl poate înscrie într-un club sportiv, unde să facă mai multă mișcare și să învețe să socializeze și față în față, astfel încă să îi oferim un echilibru în viața lui.

Cum pentru copil este important ca părintele să fie prezent în viața lui, la fel și părintele simte nevoia să aibă copilul alături, să simtă încredere și deschidere din partea acestuia. Mai devreme sau mai târziu, orice părinte își dorește să facă parte din viața copilului, așa cum un copil simte nevoia ca părinții să fie implicați în viața și dezvoltarea sa.

Oferiți atenție și grijă copiilor, petreceți timp de calitate cu ei, faceți lucruri împreună și asigurați-le, în acest fel, o dezvoltare sănătoasă și posibilitatea de a-și crea un viitor frumos, în care să fie împliniți și fericiți ca adulți".

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval