Un preot, cu viață sfântă, obișnuia ca în predică, pentru a fi într-un contact direct cu auditoriul, să întrebe, să verifice atenția credincioșilor, în momentul în care li se adresează.
Într-una din astfel de predici, într-o atmosferă cu totul binecuvântată și în care, efectiv, simțeai prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, Înaltpreasfințitul, cu glasul său domol, însă hotărât, le spune credincioșilor:
- Iubiții mei, nu vă place ce frumos e aici, unde suntem noi acum, la slujbă?
- Daaa, vine, într-un glas, răspunsul mulțimii de oameni adunate la Sf. Liturghie.
- Nu v-ar plăcea să se deschidă cupola bisericii și să Se arate Domnul nostru Iisus Hristos, aievea, în mijlocul nostru?!, continuă Înaltpreasfințitul.
- Ba daaa!
- Să se arate Maica Domnului?
- Da!!!
- Și să fie plin de îngeri aici?
- Da!!!
- Să ne ia pe toți, să ne ducă Sus, în Cer!...
La care, o bunică de undeva din spate, strigă:
- Părinte!, Doamne ferește, părinte!!!
