Cine ne apără proprietatea?

Distribuie pe:

De peste 27 de ani postdecembriști, aflându-ne într-un stat de drept, și noi, românii, avem tot dreptul prin aceste ciudate meandre ale vremii unei țări pe care o doream altfel, să ne întrebăm: cine ne apără proprietatea?

Deschizând paginile Legii fundamentale a țării, care-i Constituția României, la articolul 44, citim, la alineatul 2, scris negru pe alb: „Proprietatea privată este garantată și ocrotită, în mod egal, de lege, indiferent de titular".

Deci, cât se poate de clar. Atunci când legiuitorii au formulat acest articol al Constituției, au precizat, încât să înțeleagă tot românul, că proprietatea lui, în acest stat de drept, este garantată și ocrotită, așadar apărată de lege, la fel cum garantată și ocrotită-i și proprietatea Statului Român. Indiferent de titular, în mod egal, proprietatea omului este ocrotită de legile actuale și este protejată de instituțiile statului! Oare chiar așa să fie?

Târgumureșenii care locuiesc pe noua stradă, botezată Jean Monnet, nume sonor, pompos, în locul străzii Dealul Viile 1 Mai, care, de mulți ani, așteaptă, pe o stradă târgumureșeană, nu una din Burchina Fasso, de la mai-marii zilei, apa potabilă promisă, atât de necesară, ca semn al civilizației secolului 21 din mileniul trei. Ei așteaptă precum și un drum omenesc, mereu, și el, de mai bine de opt ani, sub semnul promisiunilor deșarte ale unei primării, care, din păcate, i-a uitat pe acei cetățeni care și-au construit acolo, legal, cu autorizații și aprobări, locuințe. Acolo, de primăvara până toamna, își petrec timpul acei pensionari, cu grădini și căsuțe sărăcăcioase, majoritatea săraci, nu niște îmbuibați luați în brațe, de mai-marii zilei, precum cei de pe la Platoul Cornești. Toți au ajuns bătaia de joc din partea celor care uită că și ei plătesc taxe și impozite, care și ei l-au votat pe primar, au pus ștampila, în cabina de vot, pe consilierii locali, indiferent că sunt ei români sau maghiari.

Ei, acei târgumureșeni sfidați, furați, frustrați de unul din drepturile fundamentale ale omului, au insistat să se mai scrie o dată despre ofurile, despre doleanțele lor. Au înaintat oamenii aceștia atâtea petiții primăriei! Și tot degeaba până acum!

Însă, pe lângă oful lor privind apa potabilă, care le lipsește, depinzând de mai-marii apelor târgumureșene, dornici să aibă și un drum acordat civilizației secolului 21, mai au un of: sunt prădați mereu de niște nemernici, de niște paraziți sociali, cei mai mulți trăitori, fără acte legale, prin Valea Rece. Mai ani, măcar din când în când, zăream pe la porțile proprietarilor de pe acea stradă, jandarmi care vegheau în zonă, mai rar câte un polițist. Iar furturile și prădăciunile erau, bineînțeles, mai rare. Uniforma îi îndepărta și le ofilea elanul hoțesc, cât de cât.

Așa că, azi, proprietatea cetățenilor, care au acolo grădini, nu-i nici garantată, nici apărată! Unde sunt jandarmii și polițiștii, cărora le revine această obligație, ca drept constituțional într-un stat care se respectă, să apere și proprietatea privată a simplului cetățean, nu doar a statului?

Dacă cineva dorește exemple de distrugere și prădare a proprietății private, ele sunt cu sutele în ultimii zece ani. Au pus ochii pe proprietatea unuia dintre ei? Îl fură! Într-o noapte, trei derbedei, trei hoți, trei trăitori din plata nemuncii în România, i-au desprins și i-au furat unui pensionar toate lambriurile căsuței de acolo, lăsând-o golașă, gata, mai-mai, să se prăbușească. La conducerea poliției județului abia venise noul șef. În doar trei zile, nu în trei săptămâni, nu în trei luni, nu în trei ani, făptașii, infractorii recidiviști au fost depistați. Au fost făcute reconstituirile, făptașii au recunoscut cum au procedat, unde au dus, cu căruța, lambriurile și lucrurile furate de ei. Și, bineînțeles, s-a întocmit, legal, conform tuturor legilor românești, un dosar penal. După o îndelungată așteptare, devenită obișnuință în România, drăguța noastră justiție românească îi anunță târgumureșeanului păgubit, NUP-ul, de ea blagoslovit. Adică, NUP (neînceperea urmăririi penale)! Oare de ce? Cică, hoții ăștia, recidiviști, infractori sadea (cu identități clare, cu adrese, cu înșiruiri de fapte antisociale) „au produs un prejudiciu prea mic (de doar 25 de milioane!), pe timpul de atunci. Încât, aflând trăsnaia numită clemență, erai îndreptățit să te întrebi, ca orice păgubit: oare mai poți avea încredere în acest fel de justiție românească?!

Unui vecin i se întâmplă ceva semiumoristic. Își lasă hainele în mica, improvizata căsuță, coboară să stropească acel petic de vie. Bineînțeles, urmărit îndeaproape de ochiul din umbră. Seara, când să se îmbrace, omul constată că pantalonii, cu o sumă de bani, nu mai are de unde să-i ia. Hoțul i-a furat omului nădragii, așa că a sunat acasă să i se aducă o altă pereche de pantaloni!

O vecină de-a lui pățește ceva și mai și. Își pune sub pernă, în căsuță, inelul, cerceii, colierul, cheia de la mașină, alte câteva obiecte de valoare, ceasul, pentru ca să poată lucra în grădină. Peste 15 minute doar, dorește să afle cât este ora. Numai că, din tot ce a pus ea sub pernă, nu mai era nimic! Ora n-a mai aflat-o!

Un alt cetățean s-a gândit, pentru a ofili pofta hoților să-i mai intre în căsuța de vară, să pună la ușă un grilaj puternic, rezistent, din fier. Să le treacă cheful hoților! Nu mică i-a fost mirarea, când, peste un timp, a găsit acel grilaj puternic, din fier, îndoit, ca o jucărie de tablă, hoții făcând prăpăd în interior, drept răzbunare. Omul nu s-a dat bătut. A chemat un meșter, un specialist, să-i facă o ușă din fier, să blocheze toate posibilele intrări, cum se cuvine, cu plăci metalice, să-i descurajeze pe hoți. Dar într-o zi (11 iulie 2017) găsește acoperișul spart, plăcile de pe căsuță aruncate cât colo, hoțul făcând o gaură prin pod! Inventiv hoț! Sfătuit să se adreseze poliției, omul pățit și altădată, a dat, a lehamite, din mână, răspunzând: „Ce rost are? Justiția română i-a mai scăpat pe hoți, prin NUP, pe acești nemernici, dând dovadă că nu respectă articolul 44 din Constituție, lăsând impresia că, mai degrabă, poate fi acuzată de… favorizarea infractorului!". Iar atunci, când pensionarului cu grădina acolo, la 23 decembrie 2015, i-au fost împușcați cei mai frumoși trei cățeluși (Azorel, Mașa și Tița), cu cuști, cu adăposturi, zilnic bine hrăniți, cei care au menirea să afle adevărul, să vegheze, cât de cât, și la liniștea cetățeanului, n-au mișcat, cum se spune, cu toate că, în „Cuvântul liber" a apărut un amplu articol, un deget măcar. Pentru ei, toate acestea sunt „mărunțișuri" de neluat în seamă! Ei, „la ordinea zilei", au alte „probleme importante" de rezolvat.

Iar acei târgumureșeni, pensionari, apăsați de timp și de boli, au tot dreptul să se întrebe: „Proprietatea, într-un stat de drept, cine ne-o apără? Cine ne-o garantează? Cine ne-o ocrotește?" Răspuns simplu: cam nimeni!

O elementară logică în această Românie postdecembristă conduce spre o concluzie firească: nici justiția, nici poliția, nici jandarmeria, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici instituțiile statului azi nu mai au ochi și preocupări pentru români, pentru omul simplu, pentru pensionarul apăsat până la gârbovire de mizeria existenței zilnice. Ceva greu de acceptat, tocmai într-un stat de drept! Când este furat, sfidat de hoți, de acei nespălați mizerabili, de niște nimenea-n drum, omul, românul, se întreabă, din nou: „Cine mă apară? Cine îmi apără proprietatea?". Proprietatea lui, precum și în cazurile de față, constă într-o mică grădină, cu cele necesare lui (ceapă, usturoi, ardei, struguri, castraveți) și o căsuță de vară, agoniseala omului după 30-40 de ani de muncă. Așadar, au tot dreptul acei oameni, acei târgumureșeni să se întrebe: după o muncă de-o viață, ce face acest stat, numit de drept, pentru noi? Apă, cu toate că există, necesara instalație fiind adusă până la fiecare poartă, imediat se împlinesc doi ani, apă potabilă, nu li se dă. Parcă ar fi niște pedepsiți! Drumul? O mizerie! Mai ales după ce a fost spălat de ploile și furtuna de săptămâna trecută! Sucită mai poate fi această „logică postdecembristă"!

Furați, ajunși bătaia de joc a unor certați cu munca și cu legea, beneficiari ai plății nemuncii, care, ei și odraslele lor, refuză să învețe, să se educe, să se civilizeze, la urma-urmelor, acei proprietari sunt păgubiți, de o hoardă de hoți, sub totala nepăsare a oarbei puteri postdecembriste. Povestește un pensionar de 80 de ani, cum, înainte de 1989, acolo, pe fosta stradă Dealul Viile 1 Mai, erau urmărite, prin emisiunile televiziunii bulgare, meciurile de fotbal din cadrul Campionatului Mondial sau din cel European. Acolo rămâneau, pe mese, peste noapte, televizoarele, obiecte de valoare uneori. Dar nu dispărea nici măcar un ac! Legea aceea, cum era ea, ceaușistă, era respectată, exista ordine și liniște! Azi? Ce a mai rămas din toate acestea? Nimic! Infractorii, hoții, recidiviștii sunt mereu scoși basma curată, iar oamenii cinstiți, curați, respectuoși sunt loviți de toți nemernicii! Să te mai miri că peste 60% dintre români, în cadrul unui sondaj, considerau că, indiscutabil, era mai bine pe timpul lui Ceaușescu?! Azi, de acel invocat „drept al cetățeanului" se bucură și beneficiază hoții (cu sau fără gulere albe!), bandiți, indivizi care dau la cap, comit infracțiuni, își bat joc de legile țării, nu cetățeanul, târgumureșeanul plătitor de taxe și impozite, mereu apăsat la talpa acestei Românii tot mai triste.

Este jenant! Este rușinos! Este jenant și rușinos tot ce se întâmplă, de 27 de ani, în jurul nostru. Disprețuită-i și Constituția - Legea fundamentală, disprețuit este și Codul Penal, disprețuit este totul. Până și „dreptul garantat" este sfidat! În sensul că acei nemernici profită de el, primind, de la Statul Român, bani nemunciți! Iar dacă cetățeanul se plânge, se poate întâmpla ca omul legii să invoce „jurisprudența" CEDO, privitoare la acești hoți și derbedei! Deciziile, luate astfel, devin, de foarte multe ori, abracadabrante. Ce se mai rățoia unul, când cineva a îndrăznit să folosească cuvântul „țigan", așa cum se obișnuiește folosirea lui în întreaga Europă, în întreaga lume!

Chiar, de ce, oare, se dau aceste NUP-uri în serie? De ce, oare, să fie invocată neînceperea urmării penale, o penibilă spălare pe mâini, ca Pilat din Pont? Nu cumva să aibă dreptate acel târgumureșean care spunea că seamănă cu acea „favorizare a infractorului?". Cel care ne adresa această întrebare, un pățit recent, căruia hoții nocturni i-au rupt bucăți din acoperiș, să-și fac loc, prin pod, să fure, consideră că toleranța în fața hoților, a recidiviștilor, a infractorilor, ar fi un pas înapoi din partea justiției, a poliției, a jandarmeriei, a instituțiilor statului, obligate, prin lege, să apere cetățeanul și proprietatea lui. Legea obligă să fie apărați oamenii cinstiți, truditori, corecți, nu sicofanții, hoții și distrugătorii a tot ce oamenii corecți au reușit să facă la viața lor. Unde-i, oare, măcar acea echidistanță nepărtinitoare? Să fie adevărate afirmațiile unui om al legii, cum că hoții ăștia nu pot fi trimiși la Mititica, tocmai de aceea sunt favorizați cu NUP-uri, deoarece n-ar mai fi loc prin pușcării?

Discriminați, în țara lor, sunt românii cinstiți și corecți, care respectă legile țării. Ei trebuie ascultați, nu să fie tratați ca „cetățeni de rangul doi." Ei trebuie respectați! Ei trebuie protejați, înțeleși și ajutați. Iar proprietățile lor, după 27 de ani, să fie garantate și ocrotite, așa cum prevede Constituția țării! Ei trebuie apărați împotriva lichelelor, hoților, prădătorilor, de instituțiile Statului Român. Nu aceia care distrug, fură, dau la cap, aduc serioase prejudicii justiției, poliției, jandarmeriei, instituțiilor românești.

 

Lasă un comentariu