Pentru ca ne tot straduim din rasputeri, si inca mai cutezam si sa mintim cu nerusinare ca construim sute si mii de kilometri de sosele asfaltate si de autostrazi, presarate din loc in loc cu luxoase hoteluri si cu elegante restaurante, neintelegand patrioticul si falosul adevar romanesc marturisit de strainii bogati ai acestei lumi cosmopolite, Va rog sa cititi ceea ce ne spun ei dupa ce ne-au trecut pragul caselor! "Pastrati-va tara asa de rotunda, de simpla si de adevarata precum este si merita ea sa fie; lasati satele si catunele voastre asa cum le-au brodit inaintasii vostri strabuni, nu le smintiti din locul lor ca nu le mai puteti drege, greseala pe care am facut-o noi, occidentalii. De veti avea tara brazdata de drumuri din beton si asfalt, urmasii nostri nu va vor mai cauta si fi-va atunci mult prea tarziu! Nu fiti nici mai ospitalieri decat sunteti, nici agricultori si bucatari prea moderni; continuati sa va spalati hainele in apa limpede si rece a raurilor de munte si sa vi le uscati la dogoarea soarelui; poftiti-ne in casele si gospodariile voastre bine randuite, precum si in mandrele voastre biserici pline de sfinte icoane si de credinciosi imbracati in curate si frumoase haine romanesti; prindeti-va in piept frumosul vostru tricolor si cantati-ne, invatandu-ne si pe noi acel induiosator vers transpus in DOINA voastra demult DOR si JELE. Veti fi ceea ce ati fost si mai mult de cat atat! Veti fi unici. Iubiti si stimati in aceasta lume mare si pestrita. De ne veti vinde, cersindu-va o palma din Pamantul vechilor daci, ne-om muta in linistea traiului vostru, mereu cuminte si bland. Ne-om duce ACASA doar pentru un scurt ragaz sa ne cinstim tara si sa ne plangem mortii! Si vom reveni la voi. Va iubim si va respectam si pentru ca sunteti prea buni la suflet si prea placuti in graiul taranesc; prea harnici si prea priceputi in putinatatea traiului vostru de zi cu zi! Ne-am saturat de traiul nostru imbuibat si sofisticat. Ne este tare dor de painea voastra dulceaga si placut mirositoare, rumenita pe vatra cuptorului ars cu lemnele incinse; ne este pofta de mamaliga fierbinte scaldata in laptele dulce si parfumat, trecuta prin branza piscoasa de burduf! Ne este si ne va fi mereu dor de Romania si de poporul ei credincios si nefiresc de bland si de ascultator!�
Nota: Sunt doar cateva franturi, puse cap la cap, din neaosa vorbire osaneasca, rostita de doi soti belgieni, de origine franceza, care impreuna cu baietelul lor s-au stabilit, cu 8 ani in urma, intr-un catun cu Oameni Omenosi, avand case, suri, grajduri, saivane si stane bine tocmite; iar livezile roditoare fara hotar si oprelisti in calea drumetilor, strabatute de paraiase cu ape limpezi, reci si pline cu pesti. Pe culmea celui mai domol dintre dealuri sta, parca gata sa "impunga� seninul Cerului, Crucea sclipitoare a unei tuguiate biserici din lemn, veche de cand lumea! Iar alaturat ei: scoala, caminul cultural cu biblioteca, magazinul cu marfuri de toate trebuintele, dispensarul medical cu farmacie, oficiul postal, precum si postul de jandarmi si de politie. Din turla clopotnitei se vede in zare, pana departe, mandra Tara a Lapusului! Mirate si nicidecum suparate ca le-am dat de urma, ospitalierele mele gazde m-au rugat sa le scriu in carnetel doar numele mic: Margritte si Pierre! De nu, vor fi pur si simplu coplesiti de vizitatori veniti din afara cochetului si linistitului lor catun romanesc si maramuresean!
(ioan.vulcan@yahoo.ro)
