IN MEMORIAM
IONEL FERNIC

Distribuie pe:

La 22 iulie 1938, s-a ridicat in
sfere mai inalte sufletul celui mai
indragit compozitor de romante
din tara noastra, Ionel Fernic. "Iti
mai aduci aminte doamna�, "Iubesc
femeia�, "La umbra nucului
batran� "Adio, doamna�, "Cea
din urma seara�, "Aprinde o
tigara� sau "Da-mi mainile sa le
sarut� sunt doar cateva dintre
titlurile care au rezistat timpului,
fiind recunoscute deopotriva de
cei care au avut tineretea leganata
de acordurile inconfundabile,
dar si de cei care le-au
ascultat, mult dupa trecerea in
nefiinta a indragitului compozitor.
Mai putin cunoscut este faptul
ca Fernic a fost aviator (pilot civil)
si unul dintre primii parasutisti din
tara noastra, printre pasiunile lui
numarandu-se si gazetaria. A
cochetat o vreme cu scrisul si nu
numai ca textier al melodiilor sale,
ci si ca prozator. Activitatea sa
artistica a fost insa cunoscuta
prin prisma romantelor si tangourilor
unice pe care le-a creat.
Primul sau tangou, intitulat
"Minciuna�, a facut fata timpului
sub denumirea "Pe bolta cand
apare luna�. De la acest mare
succes, Fernic a devenit, in
cativa ani, autorul a peste 400 de
slagare, multe dintre compozitii
bucurandu-se de faima in epoca
in care au fost create, dar si de
apreciere pana in ziua de azi. Pe
partea literara, dupa editarea
catorva carti pentru copii, a unui
volum de poezii ("Prastii�) si a unui
volum de schite ("Misterele din
Mizil�), Ionel Fernic a fondat
revista satirica "Sa nu te superi
ca te-njur�. A excelat insa si in
cariera sa aviatica, fiind medaliat
de regele Carol al ll-lea cu
distinctia "Virtutea Aeronautica�.
S-a stins intr-un accident aviatic,
la doar 37 de ani, inainte de a
putea sa faca pe deplin dovada
geniului sau extraordinar.
Se pare ca romanilor care
uimesc lumea le este dat sa se
ridice mult prea devreme la cer.
Probabil ca, fiind atat de placuti
lui Dumnezeu, acesta nu se poate
lipsi de ei prea mult timp. Incercam
sa le pastram vie memoria,
sa ne gandim ca sunt cu totii
undeva, acolo, impreuna, intr-o
lume mai buna, mai dreapta, din
care ne vegheaza si se bucura
ca nu i-am uitat.

Lasă un comentariu