Este vorba, domnule ministru, sau domnule presedinte, de
un confrate al Dumneavoastra scriitor mai batran care
semneaza aceste randuri, dar si de concetateanul dumneavoastra,
de asemenea mai batran, a carui inima daruita limbii
romane si nevoii ei de afirmare nu a gasit nicio alinare ci,
dimpotriva, mai multa durere si suspin pe parcursul
ministeriatului la care renuntati astazi. Asa ca, intre conditia
de modest confrate si cea de egal concetatean care va
sunt, exista, in orice caz, aceasta data de 1 august 2014
cand, toata tara v-a ascultat declaratiile publice prin
care va incheiati mandatul de ministru al Culturii si cel
de viceprim-ministru al Guvernului. Viceprim-ministru,
exact pentru aceste probleme culturale spirituale si de
afirmare a Romaniei in care traim cu totii si cu tot respectul
unii pentru altii.
Ca sa intru direct in subiect, fiind implicat de multi ani de
zile in eforturile de a stabili in mod statornic o Sarbatoare a
Limbii Romane care sa ne uneasca pe toti vorbitorii ei si pe
toti creatorii spiritualitatii ei, am pledat cu perseverenta pentru
legiferarea Zilei Limbii Romane dar, in acelasi timp, alaturi de
toti oamenii, publicatiile, institutiile si organizatiile societatii
civile care m-au sprijinit, am organizat manifestari vreme de
ani de zile, pana cand, in aprilie trecut, a fost promulgata
Legea 53/2013. Ba chiar si dupa aceasta promulgare, intrucat
nu existau instructiuni de aplicare, iar oficialitatile refuzau
birocratic sa se angajeze, tot impreuna cu organizatiile
societatii civile, cu sustinerea din presa si a autoritatilor
locale de simtire patriotica, spre cinstirea acestei Legi, am
organizat anul trecut multe manifestari in localitatile tarii si o
ampla manifestare centrala pe Valea Prahovei, aflata in
legatura-internet cu organizatii culturale ale romanilor de
pretutindeni si in legatura sufleteasca directa cu participantii
care au venit de peste granite spre a sarbatori cu noi
evenimentul. Un eveniment al carui cantec, devenit imn,
dumneavoastra ca poet nu puteti sa nu-l apreciati:
"Ne cheama Sfinxul din Carpati / Sa fim alaturi frati cu frati /
In miezul tarii noastre sfant / La ceas de mare legamant!�...
Dar, nu numai ca poet, stimate confrate Kelemen Hunor, ci
si ca ministru al Culturii in doua dintre guvernele Romaniei,
sunt convins ca apreciati tinuta cultural-patriotica prin care
acest imn lansat de noi consacra un asemenea eveniment
de importanta nationala: "...Cu sufletele-alaturati, / De-aici
spre patru zari zburati / Spre fratii ce-n strain pamant, / Tin
radacina prin cuvant / Si-ntinse aripi ce vaslesc / Spre tot
ce-i graiul romanesc./ Spre tot ce-avem mai bun, mai sfant /
Cladit si-n piatra si-n cuvant. / Cuvantul romanesc, rostit / In
slujbe de altar sfintit / Prin nobili ctitori, mari barbati, / Eroii
nostri legendari, / Semeti, viteji, cu brate tari, / Incununati /
Cu creste de Carpati!�...
Iar, ca om care ati dat dovada raspunderii ce v-a facut sa
demisionati din ambele inalte functii guvernamentale pentru
a candida la cea suprema, de prim si mare fiu al Romaniei,
ales in fruntea patriei noastre strabune spre a-i garanta
progresul si spiritualitatea, cultivand idealul dintotdeauna
al romanilor, iarasi nu se poate sa nu vibrati la o chemare
precum aceasta care evoca tocmai functia pentru care
vreti sa candidati: "Ne cheama Sfinxul din Bucegi, /Simbol
de voievozi si regi / Ce-aici romanii i-au avut / Din cel mai
departat trecut! / Pe muntii romanesti urcati / Sub semnul
magic din Carpati, / Pecete-adanca, din batrani / Peste
suflarea de romani.�...
Sunt sentimente sincere si firesti pe care dumneavoastra,
ca poet, nu aveti cum sa nu le intelegeti; si, daca ar fi vorba
doar de afinitatile noastre literare, chiar mi-as exprima
speranta ca le veti traduce cu toata maiestria dumneavoastra
poetica, pentru a le face cunoscute si-n alte limbi.
Dar, cum spuneam la inceput, prin faptul ca nu suntem
doar confrati, ci si concetateni � eu unul de rand,
dumneavoastra inalt demnitar - decizia va apartine. Asa cum
anul trecut a apartinut unui ministru de penibila amintire, a
carui miopie politica ne-a lipsit de orice sprijin. Din fericire,
acest cantec nu a rasunat in gol: chemarea lui a adunat zeci
de mii de oameni, iar versurile lui s-au cantat in toate localitatile
si comunitatile romanesti care au pus in aplicare legea, inainte
de a o face Guvernul, multe ministere motivand ca nu exista
norme de aplicare. Asa ca, pe langa organizarea manifestarilor
de anul trecut doar cu sprijinul societatii civile, am straduit
pana ce Parlamentul a luat inca o masura legislativa: Legea
290 / 2013 aparuta in Monitorul Oficial din 14 noiembrie, care
prevede: "Art.II.- In termen de 90 de zile de la intrarea in
vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii va elabora
normele de punere in aplicare a Legii 53/2013 privind
instituirea Zilei Limbii Romane, astfel cum a fost completata
prin prezenta Lege�.
Din pacate, iubite confrate si concetatean Kelemen Hunor,
de la 14 noiembrie 2013 pana astazi au trecut 261 de zile, iar
aceste norme nu exista, fiind blocate pe parcursul intregului
dumneavoastra ministeriat. Pentru ca, in iarna trecuta,
antecesorul dumneavoastra in fotoliul de ministru a luat in
consideratie memoriul pe care i l-am adresat in legatura cu
aceasta noua Lege si l-a dat in lucru Directiei de Politici
Culturale care, la 13 februarie 2014, cu adresa nr. 532, chiar
ne-a solicitat sugestii cu care sa completeze proiectul de act
normativ, pe care a inceput a-l alcatui astfel, spre a fi supus
aprobarii. Iar aceasta aprobare va revenea domniei voastre,
care tocmai reajungeati in fruntea Ministerului Culturii.
Ei bine, iata ca ati petrecut mai multe luni in fruntea acelui
minister, perioada in care demersul a ramas blocat, cu toate
ca, in calitate de viceprim-ministru care girati intregul sector,
nu se poate sa nu va fi ajuns pe masa de decizie si un alt
memoriu, pe care l-am adresat prim-ministrului in legatura cu
manifestarile proiectate pentru anul 2014. Proiecte ce se
pot realiza mai ales daca intra in functiune respectivele
norme de aplicare.
Nefericirea a fost ca ele au ramas blocate la ministerul pe
care cu onoare il conduceati. Iar astazi, printre declaratiile
facute de domnia voastra in legatura cu noul ministru pe care
il propuneti, nu am vazut macar vreo intentie de a-i lasa lui, in
continuare, aceasta indatorire, cu toate ca termenul limita
prevazut prin Lege este depasit, daca calculam bine, cu 171
de zile, iar noi intram in luna in care, tot prin Lege, Ziua Limbii
Romane urmeaza a fi sarbatorita cat se poate de oficial.
Intrebarea care se pune este: "In ce mod se va face
aceasta sarbatorire daca, abuziv, ministerul pe care l-ati
condus nu si-a indeplinit obligatia legala de a elabora
normele de aplicare?!�
Desigur, noi, societatea civila, alaturi de confratii din presa,
de institutiile si autoritatile locale conduse cu simtire
patriotica, vom face aceasta si va spun foarte clar de ce:
1. Pentru adevarurile istorice despre devenirea, fiinta si cultura
noastra care se atesta prin limba; 2. Pentru cinstirea viziunii
poetilor si carturarilor nostri care au cantat intotdeauna "Limba
ce-o vorbim�; 3. Pentru ca multe tari ale lumii au o zi in care isi
cinstesc fiinta nationala tocmai prin expresia ei in limba
nationala si, chiar in jurul nostru, Turcia si Ungaria sunt un
exemplu in acest sens; iar generozitatea recentelor fonduri
puse la dispozitie de Putin pentru propagarea limbii ruse in
lume demonstreaza chiar mai mult decat atat. 4. Pentru ca,
dintre toate tarile europene care au suferit de pe urma pactului
Ribbentrop-Molotov si a Zidului Berlinului si chiar dintre tarile
lumii, in afara de coreenii care pretind ca o fac din proprie
vointa, suntem singurii care am ramas impartiti in doua state,
limba fiind liantul cel mai puternic pentru a ne tine impreuna
intr-o cultura comuna. Adica, spre deosebire de altii, limba ne
este si salvarea de la pieire ca natiune.
Dumneavoastra, care va pregatiti acum sa va puneti
candidatura la presedintia acestei tari, nu aveti cum neglija
idealul ei de unire care dainuie dintotdeauna si nu se poate
stinge vreodata; asa ca orice solutie in aceasta directie,
chiar si paleativul unitatii prin limba si trairii sentimentului
de comunitate prin limba, provin din vrerea acestui popor
pe care va pregatiti sa-l conduceti. Si, daca doriti
intr-adevar sa-l conduceti, desigur ca n-o faceti spre a-l
conduce iar intr-o fundatura, ca si inconstienta egolatra
a actualului presedinte!
Noi vom face si anul acesta tot ce ne sta in putinta. Ne
vom inarma cu gandul ca "Ne cheama Sfinxul din Carpati /
Sa fim alaturi frati cu frati...� si, neparat, VOM FI!... Vom fi
alaturi si vom sarbatori cu toate fortele noastre de societate
civila aceasta Zi a Limbii care ne face partasi la o cultura, o
spiritualitate si o civilizatie comuna, adica exact arealul pe
care il ocupa fosta dumneavoastra functie de viceprimministru
al Guvernului caruia mereu noi i-am adresat rugaminti
ramase fara raspuns. Vom realiza cum vom putea mai bine si
cu mai multa forta intelectuala toate manifestarile la care
ne-am angajat sau spre care ne indeamna sufletul. Pentru
ca noi afirmam un lucru pe care constiinta dumneavoastra
de scriitor nu poate sa nu-l aprecieze cu sensibilitate,
sustinatndu-l si prin glas de poet si prin discurs de politician
benign acestei tari: "... Si sa ramanem vesnic frati / Band apa
vie din Carpati, / Aici, la Sfinxul din Bucegi, / Unde-am avut
preoti si regi. / Si o Credinta am avut / Din veac de mare
inceput; / Iar nimanui n-am facut rau, / Crezand in Bunul
Dumnezeu / Care, cu noi, va fi mereu! / Va fi mereu!�...
Da: Inarmati cu o asemenea simtire la care v-am dori partas,
noi vom asigura si anul acesta sarbatorirea, chiar si fara
ajutor oficial. Dar e normal, oare, ca Statul, Guvernul, sa nu
faca nimic, in ciuda faptului ca exista doua legi, promulgate
una dupa alta, tocmai spre a impulsiona avantul civic prin
care tara isi asuma o asemenea sarbatoare, chiar daca unii
incearca sa o saboteze?!
Din acest motiv, stimate confrate si concetatean
Kelemen Hunor, am ascultat cu sufletul la gura, atat
motivatia demisiei domniei voastre, cat si gandurile adresate
inlocuitorului pe care vi-l propuneti, tocmai in speranta de
a gasi si un asemenea indemn catre el. Dar nu am gasit, la
fel cum, pe toata durata ultimului dumneavoastra mandat
ministerial, masurile incepute de antecesorul dumneavoastra
au fost stopate.
Si, zau, ma mir cum, in aceste conditii, mai puteti sa va
doriti a fi candidat la Presedintia Romaniei!...
Nu va acuz; v-am spus ca v-am urmarit cu atentie: ati fost
modest ca pretentii si v-ati motivat candidatura numai sub
semnul frivolului joc politic: "De a putea pune conditii in
turul doi, celui pe care sa-l sustineti mai departe�.
Dar la intrebarea "pe cine veti sustine?� ati avut, iarasi,
un raspuns franc: "Nu dau nimanui cec in alb; vom negocia�...
Ce veti negocia, domnule Hunor, ca sa-l sustineti, la modul
mercenar, pe viitorul presedinte?... Ce altceva veti putea
negocia decat, iarasi, niste posturi de ministri?!... Veti
negocia si, sunt convins ca, prin santajul care sta la baza
compromisului politic, veti obtine iarasi Ministerul Culturii.
Da, il veti obtine. Politicienii nostri se considera destepti
daca tin pentru ei ministerele economice, de la care pot
stoarce; si negociaza cu altii ministere menite sa produca
altceva decat bani. Viitorul spiritual al tarii, cel educational
sau cel al sanatatii publice s-a dovedit a nu conta pentru ei.
Acesta este un adevar pe care dumneavoastra il stiti si, de
asta, vreti sa negociati. Poate numai, daca nu aveti alt
interes: acela de a se bloca in continuare asemenea
initiative de afirmare nationala, de importanta carora se
vede ca nu sunt constienti contemporanii dumneavoastra
din viata politica.
Imi pare rau, domnule Kelemen Hunor: miza e prea
mica!... Ar fi mai loial din partea dumneavoastra sa nu
candidati. Sa nu terfeliti cu asemenea calcule meschine
ideea, totusi incurajatoare pentru romani: cea de a-si
alege un alt fel de presedinte!
