In constelatia latina
Si limba noastra-i o regina
Traind de veacuri prin confrati
La Dunare si in Carpati.
Tot pusa in pericol mare
De groaznice hoarde barbare,
Romana noastra n-a pierit
Cand mama Roma-a-mbatranit.
Un timp, slavona sta-n altare,
Romana-n munti si pan� la mare
Oftand in doine si in rugi,
Ca vantul serii prin vaiugi�
Coresi, "cu osardie mare�,
A dus romana in altare.
Apoi mireni mai invatati
Au scris-o-n cronici pentru frati.
Costin, Ureche si Neculce
Au izvodit in limba dulce
Precum si Dosoftei, Antim
Si cantaretul anonim.
Iar Blaju-i primeni nobletea
Sporindu-i limbii frumusetea;
A pus foc sacru in cuvant,
Ca-n imnul nostru drag si sfant!
In proze, teatru si-n poezie,
Romana-i cuget si armonie
La bardul � rege din Mircesti
Si-n multe scrieri romanesti:
La Eminescu, versul canta
Si limba noastra pare sfanta,
Ca neam si geniu � au conlucrat,
Puteri maiestre ei i-au dat dat.
Umor i-a dat Caragiale
Prin comic fin si dandanale.
La Sadoveanu, stralucesc
Povesti in stil cronicaresc.
La Creanga, limba suguieste,
La Goga, ea se razvrateste,
La Blaga e mister si dor
Si la Arghezi-i grav fior;
Iubire pura-i la Stanescu,
Duioase ganduri la Sorescu,
E si balada la Doinas
Iar la Vieru-i sfant locas!
