"CRESTEREA LIMBII ROMANESTI„

In constelatia latina

Si limba noastra-i o regina

Traind de veacuri prin confrati

La Dunare si in Carpati.

Tot pusa in pericol mare

De groaznice hoarde barbare,

Romana noastra n-a pierit

Cand mama Roma-a-mbatranit.

Un timp, slavona sta-n altare,

Romana-n munti si pan� la mare

Oftand in doine si in rugi,

Ca vantul serii prin vaiugi�

Coresi, "cu osardie mare�,

A dus romana in altare.

Apoi mireni mai invatati

Au scris-o-n cronici pentru frati.

Costin, Ureche si Neculce

Au izvodit in limba dulce

Precum si Dosoftei, Antim

Si cantaretul anonim.

Iar Blaju-i primeni nobletea

Sporindu-i limbii frumusetea;

A pus foc sacru in cuvant,

Ca-n imnul nostru drag si sfant!

In proze, teatru si-n poezie,

Romana-i cuget si armonie

La bardul � rege din Mircesti

Si-n multe scrieri romanesti:

La Eminescu, versul canta

Si limba noastra pare sfanta,

Ca neam si geniu � au conlucrat,

Puteri maiestre ei i-au dat dat.

Umor i-a dat Caragiale

Prin comic fin si dandanale.

La Sadoveanu, stralucesc

Povesti in stil cronicaresc.

La Creanga, limba suguieste,

La Goga, ea se razvrateste,

La Blaga e mister si dor

Si la Arghezi-i grav fior;

Iubire pura-i la Stanescu,

Duioase ganduri la Sorescu,

E si balada la Doinas

Iar la Vieru-i sfant locas!

Lasă un comentariu