Pledoarie impotriva avortului
5 octombrie: Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu.
Sunt mai mica decat un samburas de mar, dar de acum sunt eu insami,
o fiinta umana. Si, desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi o
fetita. Voi avea parul blond si ochi albastri si stiu ca voi indragi florile.
19 octombrie: Am mai crescut putin, dar sunt inca mult prea mica si
nu pot face nimic. Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este
curios este faptul ca ea inca nu stie ca ma poarta in pantecele ei si ca
ma hraneste cu sangele ei.
23 octombrie: A inceput sa mi se formeze gura. Ia ganditi-va putin!
Peste un an am sa rad. Mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca
nu sunt o persoana adevarata? Sunt cineva; asa cum firimitura de
paine, oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie: Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum
inainte, ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca
vreodata ca sa se odihneasca. Si apoi, dupa multi ani, va obosi, se va
opri, si eu voi muri. Dar, pana atunci, eu sunt la inceputul existentei
mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie: Cresc putin in fiecare zi. Bratele mele si picioarele mele
prind sa capete forma. Dar va trebui sa mai astept o buna bucata de
vreme pana ce piciorusele mele sa ma poarte si eu sa pot alerga sa ma
arunc in bratele mamei mele si pana ce bratele mele sa-l poata imbratisa
pe tatal meu.
12 noiembrie: Acum au inceput sa se formeze minusculele mele
degete de la mainile mele. E de mirare ca sunt atat de mici si totusi ele
vor fi minunate! Ele vor sti sa mangaie un catelus, sa arunce o minge,
sa culeaga o floare, sa atinga o alta mana... Degetele mele... Poate ca
intr-o zi vor canta la vioara sau vor picta un tablou.
20 noiembrie: Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei
mele ca eu sunt acolo, intr-adevar, plina de viata. Esti fericita mama?
25 noiembrie: Tatal si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate
ca ei asteapta un baiat. Dar eu le fac o surpriza si o sa ma cheme
Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie: Mi s-a format si fata. Sper ca o sa seman cu mama.
13 decembrie: Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in
jurul meu. In curand insa ochii mei se vor deschide la lumina soarelui,
a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca nici marea, nici muntele, nici
curcubeul. Oare cum vor fi in realitate? Si tu, mama, cum esti in realitate?
24 decembrie: Mama, aud cum iti bate inima. Ma intreb daca si tu
auzi cum bate inima mea asa incet: tap-tap, tap-tap. O sa ai o fetita
sanatoasa si voinica mama, ai sa vezi. Abia astept sa ma cuibaresc in
bratele tale, sa-ti mangai fata, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti,
cum te astept si eu, nu-i asa?
28 decembrie: Mama, mama, de ce i-ai lasat sa puna capat vietii
mele? Am fi fost atat de fericite impreuna!...
"1001 CUGETARI�
Preot otodox roman
