"SI AFARA PLOUA, PLOUA„...

... Si-i trecut de miezul verii! Iar noi, tot de ploi avuram
parte si in iulie!

Ce-i drept, Targu-Muresul parca a fost usor ocolit de ploaia
propriu-zisa, dar si aici, amenintarea ploii n-a lipsit aproape
in nicio zi a lui Cuptor.

Aud la "Stiri� ca "revin ploile�. Nici n-au plecat bine, ca si
revin! A cata oara!? Nici nu stii ce sa mai crezi! Or fi naturale
sau provocate-programate de "mana de om�? "Mana de
om� e una pasnica, de civil sau de militar?

Azi, in zbuciumata si antipacifista era atomica, e posibil
orice! S-a ajuns (mult) prea departe cu cercetarea
(chipurile) tehnico-stiintifica subordonata unor scopuriganduri
deloc pasnice ale oamenilor, impotriva oamenilor.
Dumnezeu ingaduie cunoasterea, cercetarea pe caile
mintii, ratiunii, dar unii oameni au deturnat sensul acestor
cautari, cercetari, descoperiri tehnico-stiintifice...

Chiar cand scriu aceste randuri, cerul s-a acoperit de
nori. Sunt nori de ploaie, nu de razboi. Din fericire. Iata ca si
aceste agasante, obsedante ploi, pot fi pozitive, fata de
perspectiva sumbra, amenintatoare a unor vremuri cand se
intuneca a razboi (eventual atomic).

Acum, sta sa ploua. Poate ploua, poate nu. Amenintarea
(de ploaie) exista. Nu stiu de ce aseman eu acest atipic,
totusi, "sezon de ploi�, care pare sa se eternizeze, cu
nesfarsita noastra tranzitie, care, iata, nici ea, dupa lupte...
seculare care dureaza de un sfert de veac, n-are de gand
sa se incheie...

E dimineata, soarele a rasarit demult, e trecut de ora noua,
dar dupa cata lumina sau cat intuneric e afara, ai zice ca
se-ngana seara cu noaptea.

Daca tot sta sa ploua, ascult pe net cantecul Marinei
Voica. E un cantec... ploios, dar frumos! Pronuntia fermecatoare
a "rusoaicei� face si mai placuta povestea de
dragoste depanata pe note: "Si afara ploua, ploua, si-i trecut
de ora noua�...

Afara s-a mai luminat. Vantul a mai pus pe fuga norii. Ia sa
mai ascult eu ceva "cu ploaie�, poate se insenineaza de-a
binelea! Tot un cantec frumos, de dragoste, "Ploaia si noi�,
nemuritorul slagar scris de V. Vasilache � junior pe versurile
Flaviei Buref.

Ce versuri frumoase, ce muzica, ce voce! S-a facut senin!

In suflet!

Daca azi oamenii pot provoca-programa ploi, furtuni,
cataclisme, epidemii, cu armele lor meteorologice, chimice,
bacteriologice, ei, bine, iata ca si muzica e o arma de aparare
personala! O "detonezi�, si imediat imprastie norii, tristetile
din suflet!

Schimb registrul. Catifelata, romantica ploaie a lui Vasilache
devine rebela! Picurii ei sunt reci, sfichiuitori, protestatari!
Ascult "Ploaia care va veni�, un cantec iubit de tinerii anilor
�60-�70-�80. Cantecul "Remember the raine� s-a nascut in
America, in 1966, parintele lui fiind Bob Lind.
In 1967, cantecul devine cunoscut in Italia sub titlul "E� la
pioggia che va�, datorita trupei engleze "The Rokes�, care
s-a afirmat in Italia. De-aici, "Ploaia� americano-italiana
s-a propagat pana in Romania. Probabil a intrat in tara, asa
cum intra ploile care se respecta, prin vestul tarii...
Regretatul Dorin Liviu Zaharia a scris textul in limba romana
al acestui cantec, sighisoreanul Adrian Ivanitchi l-a cantat in
anii �70 pentru prima oara in Cenaclul "Flacara�, iar mai apoi,
dupa 1989, Florian Motu Pittis l-a interpretat exceptional cu
trupa "Colibri�.

E un cantec protestatar, frumos si... trist, pentru ca, iata,
desi se anunta (canta) la noi de cateva decenii bune, "Ploaia
care va veni� inca n-a venit, sa potopeasca ea tot raul din
viata romanilor, din viata Romaniei!

Poate nu ne mai stie "adresa�, poate nu ne mai recunoaste
coordonatele geografice, ca tara numita Romania!

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate

Am ochi negri, dar am mainile curate

Iubesc pletele si ploaia, si camasile-nflorate

Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper

Ma prind si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer

(...)

Dar de cate ori prieteni, n-am suras cu intristare

Cand sperantele pareau inselatoare

Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul

Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul?

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc

Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc

(...)

Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane

De blazoane, de fasoane si canoane

Fiindca banul si puterea sunt pericole morale

Circul vietii ne-a impus salturi mortale

Deasupra florilor noastre, ciuperca cheama a pustiu

Din cer cad pasari albastre, si totusi, nu-i prea tarziu

(...)

Ploaia care va veni/le va potopi pe toate

Sa-ncercam sa facem noi/Un pamant fara pacate

Sub aceste trei idei: Lumina, Lupta, Libertate!

Oare cand va veni aceasta ploaie si la noi, sa faca senin,

lumina, in viata oamenilor, a Tarii?

Lasă un comentariu