Calendarul iulian, reformat de Iulius Cezar, in 45
inainte de Hristos, si adoptat de crestini in 532 � cand
anul 1 inainte de Hristos devine anul 1 dupa Hristos �
a ramas in vigoare in Romania veche pana in primele
doua decenii ale secolului al XX-lea.
Papa Grigore al XIII-lea, in anul 1582, a reformat
acest calendar, anuland diferenta de 10 zile acumulata
din anul 45 pana in 1582. Acest nou calendar
a fost adoptat destul de repede de tarile catolice si
mai greu de statele protestante.
Prin coexistenta celor doua calendare, industria si
comertul aveau de suferit, deoarece datele de
incasari si plati difereau in relatiile externe fata de
cele interne. In loc de doua scadente pe luna, in
zilele de 1 si 15 la noi, comerciantii si industriasii, in
schimburile cu strainatatea, erau obligati la patru
scadente, ei trebuind sa tina seama de stilul vechi si
cel nou. Aceasta dificultate l-a indemnat pe
secretarul general C. I. Istrate sa propuna un memoriu
in numele Societatii de Stiinte din Bucuresti, de a fi
adoptat noul calendar. Printre autorii acestui memoriu
se regaseau nume cu mare sonoritate precum:
N. Coculescu, Spiru Haret, St. Hepites, C. Miclescu,
Er. Pangrati. Acestora li s-au mai adaugat G. Titeica,
D. Mirescu etc. Memoriul este admis in parlament
sub forma unui proiect de lege din initiativa
parlamentara. Se propunea ca ziua de 19 iulie 1900 sa
fie considerata drept 1 august 1900. Datorita opunerii
Bisericii din ratiuni dogmatice, nu s-a intreprins nimic.
Autoritatile de ocupatie germane insa, la 24 decembrie /
6 ianuarie 1917, au adoptat o ordonanta de inlocuire
a calendarului iulian cu cel gregorian in teritoriul
ocupat. Marius Teodor-Carada, care lucra la comisia
de aprovizionare a populatiei sarace din Bucuresti,
scria: �� am alergat la Arhiepiscopul Netzhammer,
care pastorea si pe uniti, de i-am spus ca de se aplica
intocmai ordonanta aceea, vom fi lipsiti de Craciun si
de sarbatorile ce urmeaza Craciunului. L-am rugat,
prin urmare, sa se osteneasca spre a se reveni asupra
unei asa de aspre dispozitiuni. Arhiepiscopul m-a
inteles. El a alergat si a obtinut o noua ordonanta
care amana introducerea stilului nou pana la 7
ianuarie��. Se vede ca locotenent-colonelul
Stolzenberg a acceptat propunerea: �Lasati-i pe
ortodocsi mai intai sa-si sarbatoreasca Craciunul si
Epifania, ordonand categoric ca si Biserica nationala
sa preia calendarul gregorian, incepand cu ziua de
21 ianuarie (8 ianuarie dupa calendarul iulian) si
stabiliti, pentru a evita orice discutii, ca sarbatoarea
Pastelui sa aiba loc pe data de 8 aprilie. O alta ocazie
mai favorabila de a introduce calendarul cel adevarat
nu se va mai ivi, iar ortodocsii nu mai pierd intre 8 si 21
ianuarie nici o sarbatoare mai deosebita�. Netzhammer,
scrie: "Domnul von Stolzenberg accepta propunerea
si pregati urmatorul text, destinat unui comerciant
referitor la aceasta problema: �In completarea
Comunicatului din 27 decembrie cu privire la
introducerea calendarului gregorian, se stabileste ca
noul calendar gregorian intra in vigoare pentru
Biserica Ortodoxa abia duminica, 8/21 ianuarie 1917.
In felul acesta i se ofera Bisericii Ortodoxe ocazia de
a sarbatori Sfantul Craciun si Sfanta Epifanie. Sfantul
Paste al anului 1917 va fi sarbatorit la 8 aprilie��. Reactii
de impotrivire la introducerea noului calendar au venit
si din partea Bisericii Ortodoxe, care a redactat un
Protest oficial in acest sens, adoptat numai de membrii
Sfantului Sinod si de clericii ortodocsi importanti din
Bucuresti, care au fost convocati de Mitropolitul Canon la
o adunare care s-a tinut la Mitropolie in 2/15 ianuarie 1917.
Pana sa se ajunga aici, trebuie spus ca si inainte
mai existasera tentative de introducere a calendarului
gregorian: printul Stirbei in 1852, atunci cand acesta
fusese introdus in diaceza catolica din Valahia, apoi
domnitorul Cuza in 1864, aidoma lui, Ion Bratianu in
1866, dar s-a lovit de rezistenta episcopului Melchisedec,
care era prieten al rusilor. Iata ca, dupa insuccesul
repetat al romanilor, sarcina aceasta a fost preluata
acum de ocupantii germani � "Contele Mirbach a
inteles repede, mai ales motivul politic care face
imperios necesara introducerea noului calendar; in
plan calendaristic s-ar realiza si desprinderea Bisericii
Nationale Romane de Biserica Ortodoxa Rusa, ceea
ce poate ar insemna un mic pas spre orientarea religioasa
catre Occident� � afirma Raymund Netzhammer.
In Primul Razboi Mondial, diferenta dintre cele doua
calendare ajunsese la 13 zile. Armata romana � dupa
cum se stie � a intrat in lupta in 1916, alaturi de Franta
si Anglia impotriva Germaniei si Austro-Ungariei.
Calendarele fiind diferite, data de la Bucuresti nu avea
cum sa corespunda celei de la Paris sau Londra. Asa
se face ca ziua in care armata romana a trecut Carpatii
in Transilvania era 15 august 1916 in Bucuresti, insa 28
august la Paris. Pe deasupra, prin prezenta misiunii
aliate a armatei franceze conduse de generalul
Berthelot, comunicarea cu conducerea partii romane
se derula cu oarecare dificultate. In consecinta, la
sfarsitul Primului Razboi Mondial, una dintre prioritatile
guvernului roman a fost renuntarea la calendarul iulian
in favoarea celui gregorian � Ion I. C. Bratianu, la 1
aprilie 1919 (stil iulian), a dat un decret prin care aceasta
zi devenea 14 aprilie (dupa calendarul gregorian).
In alte spatii geografice ale lumii, calendarul
gregorian a fost adoptat in diverse perioade de timp �
1582: Spania, Franta, Italia, Savoia, Luxemburg, Olanda
(partea catolica); 1583: Austria, Germania (catolica),
Elvetia (catolica); 1584: Boemia si Moravia; 1586:
Polonia; 1587: Ungaria; 1590: Transilvania; 1610: Prusia;
1700: Norvegia, Danemarca, Elvetia (protestanta),
Olanda (protestanta); 1752: Marea Britanie (si
coloniile); 1753: Suedia, Finlanda; 1873: Japonia; 1875:
Egipt; 1912: Albania; 1915: Letonia, Lituania; 1916:
Bulgaria; 1918: Rusia, Estonia; 1919: Romania,
Iugoslavia; 1923: Grecia; 1927: Turcia.
