PRINT AL PATRIEI DE CUVINTE, ADRIAN PAUNESCU!

Distribuie pe:

Doru mi-i de dumneavoastra ("ca unui zid de-o fereastra�, ar
continua un poet basarabean drag sufletului meu), print al Patriei
mele de cuvinte, Adrian Paunescu!

Print cu ochi de stele si suflet infiorat de nelinistea Universului.
Print, da!, in Patria Limbii Romane, cea "frumoasa ca o duminica�,
cum se rostea uriasul balai al Necuvintelor, si unde imparatea, si va
imparati peste vesnicia romaneasca badica Mihai Eminescu.

Numai Poetul alintat de fulguirea Ingerului indumnezeit poate iubi, ca
nimeni altul, IUBIREA cea fara de care nimic nu se poate in aceasta vremelnica
si mizera trecere pamanteana, a noastra, catre dorita (oare?) mantuire.

"Eu sunt ADEVARUL, CALEA si VIATA!� Dar, fara iubire, nimic dintre
acestea nu exista, caci insusi DUMNEZEU E IUBIRE. Si Poetul stie�
mai bine decat oricine. Fiindca Ingerul, trimisul ceresc, bland aplecat
peste umarul voinic, rosteste, lacrimand:

"Abia acum
Ranit la piept de crivatul cainesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum incep sa te iubesc
Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind intampinarea ta tarzie
Si-abia acum iti spun �iubita mea�,
Cand nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.

Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticuland spre minus infinit
Si construind delicte impotriva-ti
Atunci cand totul se-ntampla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum incep sa te iubesc
Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sunt doua inghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine�
"Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine��Frumoasa imagine!

Din pacate, tot mai muti suntem, si tot mai putini, iubite maestre si neuitat
prieten, poet de geniu, Adrian Paunescu! Si suntem nevolnici peste poate!
Dar sa nu ne intristam tocmai acum, la ceas de sarbatoare dacica!

Ce mai faceti pe acolo, prin cer, in sfarsit liber, cu capul in nori? Ati
pus de un cenaclu, cu ingerii? Parca am veni si noi. Nu doar de durere
pamanteana, ci si de dor�

Doare dorul-dor�!

Doru mi-i de dumneavoastra, "ca unui zid de-o fereastra�, print al
Patriei mele de cuvinte!

Lasă un comentariu