MA UITA DOAMNE-N RAIUL DE COPIL

Napoi sa-mi dai Tu, Doamne, din anii mei plecati

Si pune-ma de-apururi asa cum este-mi pofta,

Sa potcovesc cu aur caluti inaripati

Si-n cuie de luceferi sa pironesc iar bolta.

In lumea de poveste Marite ma intoarce

Si pune pe-a mea frunte coroanele de laur,

Ilene Cosanzene sa scap de zgripturoaice

Si Fat-Frumos in lupte sa tot raresc balauri.

Si fa-mi te rog, Marite, a mea imparatie

Din lunca inflorita si codrul cel umbrit,

Sub talpi carare moale sa-mi cresti din colilie

Si-un paraias mangaie-mi auzu-n clipocit.

Si fa sa am armata din turma de mioare

Iar cainii fie-mi inca cei capitani vestiti,

Sa cuceresc costisa cu brusturi si cicoare

Si valea de sub dalma cu zarzari-nfloriti.

Si fa cum mai facut-ai sa ne robeasca-n vara

Pe-un umar de Tarnava cel joc far� de sfarsit,

Cu alti copii de-o seama in lunga zi de ceara

Topiti in fericirea clipitei de-asfintit.

Si-apoi in toamne fa-ne bogati intre bogati,

Stapani peste pomiste si-al viei indulcit,

Haiduci sa fim cu totii si-n pradaciune frati,

Ne blesteme toti care mereu i-am talharit.

Si-asa ma tine, Doamne, vecie de vecii

In vieti fara prihana ca ziua de april,

La altii da averea, puterea, bogatii,

Pe mine Tu ma uita in raiul de copil.

Lasă un comentariu