Dupa-amiaza frumoasa de
vara. Sunt undeva, pe Valea
Regilor, intr-un sat strabatut de
raul Gurghiu si strajuit de versantii
Muntilor Gurghiului.
Locuri minunate, aflate
"departe de lumea dezlantuita�,
adica de Targu-Mures. Geografic,
masurata in kilometri, distanta de
la Targu-Mures pana la intrarea
pe Vale e mica (cca 45 km), dar
acel "departe� din mai sus-citatul
titlu de roman al lui Thomas Hardy
sugereaza, metaforic, alta dimensiune,
dintr-un alt sistem de
masurare a spatiului, a timpului�
Soarele si-a mai potolit dogoarea,
dar eu stau tot la umbra
vitei de vie din curte, pe scaunul
meu pliant, si citesc o carte
aparuta in 2013 la Editura Sophia,
"Efigii pentru doamne ortodoxe�,
autor, Doamna Elvira Ecaterina
Ivanescu.
Este o carte � recurs la
memorie, o carte � mandat de
aducere aminte, o carte pe care
o poti incadra foarte bine la
colectia "Restituiri�.
Mi-a placut acest "efigii� din
titlu! Un portret demn de efigie
nu este unul oarecare. Este un
portret al unui merituos. In cele
mai multe cazuri, reprezentarile
in efigie pe marci postale, pe
medalii, pe monede, sunt ale unor
barbati importanti, regi, oameni
de stat, personalitati culturale,
stiintifice etc.
Ei, bine, Doamna Elvira Ecaterina
Ivanescu (re)aduce in atentie 11
biografii-portret ale unor Doamne
(demne) de efigie. Nu au fost
batute monede cu chipurile
acestor Doamne, efigiile domniilor
lor nu au valoare financiar-comerciala, dar au o valoare neconvertibila
si nedepreciabila, cea
sufleteasca!
Cartea prezinta cronologic portretele,
si primul portret este al unei
Doamne din Evul Mediu, Despina
Doamna, sotia Voievodului Neagoe
Basarab. Urmeaza portretul
Doamnei Marica Brancoveanu.
Ma opresc aici, in� Evul Mediu.
"Sar� intentionat peste alte epoci
istorice si peste alte nume importante
(tocmai pentru a va starni
curiozitatea), si ajung la�Doamne
din zilele noastre!
Ceea ce (aparent) uimeste este
integrarea biografiilor unor Doamne
din vremuri moderne, in continuarea
prezentarii biografiilor Doamnelor de
voievozi, ale domnitelor-mladitelor
descinzand din vechi, nobile,
princiare familii!
De pilda, "vietuiesc� in acelasi
spatiu de carte, biografia Doamnei
Despina (cca 1487-1554) si cea a
Doamnei Olga Greceanu (1880-1978),
pictorita si scriitoare din perioada
interbelica. Sunt, iata, cateva sute
de ani care despart trecerile prin
viata ale celor doua Doamne, dar
exista ceva care le apropie, ceva
dincolo de cronologia pamanteana
a trecerii lor prin lume: trasaturile de
caracter care s-au perpetuat pana
in zilele noastre, si care innobileaza
vietile, faptele Doamnelor demne
de efigie!
In portretele Doamnelor de ieri si
de azi vom deslusi "trasaturi� fine,
pline de feminitate, de romantism,
dar si unele ferme, sugerand fapteinfaptuiri
remarcabile pe taram
religios, cultural, artistic, stiintific,
social.
Sigur ca sunt si mari deosebiri
intre Doamnele de ieri si cele de azi.
Una ar fi ca Doamnele de azi nu dispun de averile materiale ale
Doamnelor de voievozi, nu stapanesc
pamanturi, mosii, domenii.
Averile Doamnelor de azi sunt, cum
spuneam mai sus, de natura spirituala.
Iar domeniile lor sunt cele in
care isi exercita excelenta in profesii,
la catedra, in laboratoare de
cercetare, in cabinete medicale
sau clinici, in fata sevaletului, a
pianului etc.
Spatiul cartii este un arc peste
timp, care reuneste generos ceea
ce timpul pamantean nu ingaduie:
vietile impreuna, sub forma unor
biografii, ale unor Doamne asemenea,
Doamne demne de pus in
efigie, care au trait in epoci diferite.
De aceea, cu permisiunea
domniei tale, draga cititorului, aici,
in acest articol, cuvantul Doamna
l-am scris si il voi scrie cu D mare,
chiar si pentru doamnele zilelor
noastre care apar in aceasta carte,
in semn de respect pentru nobletea
care transpare din biografiile, din
faptele lor.
N-am sa dezvalui numele tuturor
celor 11 Doamne. Ma mai opresc,
totusi, pret de cateva cuvinte la
ultimele (dar nu cele din urma) doua
nume cuprinse in carte.
Doamna prof. dr ing. Elena
Drugescu, ajunsa azi la o venerabila
varsta, a fost decan al Facultatii de
Metalurgie si Stiinta Materialelor la
Universitatea "Dunarea de Jos� din
Galati, dar si presedinta a Societatii
Nationale a Femeilor OrtodoxeFiliala Galati. Unii au inteles, altii vor
intelege, in timp, prin revelatii, sau
meditatii, sau experiente initiatice,
ca stiinta nu se opune religiei si,
cu atat mai mult, religia nu este
dusmanul stiintei.
De altfel, nu doar in cazul Doamnei E.D. Credinta este "firul rosu� carei
strabate fapta. Credinta in Dumnezeu,
iubirea de semeni, iubirea de tot ce
e spiritualitate romaneasca le face
pe cele 11 Doamne atat de asemanatoare,
atat de... contemporane
unele cu altele!
Cartea se incheie cu prezentarea
unei Doamne de pe Valea Regilor,
prof. Maria Matei, un om daruit
profesiei, aceea de profesor de
Limba romana, dar si modelator de
caractere, de trairi crestin-ortodoxe,
de iubire de neam. O Doamna pentru
care Cult si Cultura inseamna lumini
spre care si-a indreptat invataceii.
Doamna profesoara, traitoare in
comuna Ibanesti, nu mai "oficiaza�
la catedra, dar continua lucrul cu
generatiile tinere (si nu numai),
implicandu-se in diferite activitati
culturale, devenind, prin propriile-i
fapte, model de urmat in viata.
As mai adauga aici, multumirile
mele distinsei Doamne Maria Matei,
pentru ca, prin intermediul domniei
sale, si printr-un concurs de
imprejurari, am ajuns in posesia
"Efigiilor�.
Cartea doamnei Elvira Ecaterina
Ivanescu ar trebui sa fie citita mai
ales de generetiile (mai) tinere, care,
din toate crizele cu care sunt
contemporane, cea mai perfida, cu
bataie lunga, este criza lipsei de
orizont, criza lipsei de (reale) modele.
Cartea are peste 300 de pagini, dar
cititul ei necesita mult mai putin timp
decat interminabilele "romane� de
la TV, cu viata scandalos-amoroasa
a fel si fel de divi si dive, domni,
doamne si domnite pe post de staruri
de mucava.
Autoarea cartii, Doamna Elvira
Ecaterina Ivanescu merita si domnia
sa, cu prisosinta, titulatura de Doamna de efigie! Nu doar ca
autoare a "Efigiilor�, ci si pentru
felul in care a scris aceasta carte:
cu suflet, dar si cu acribie, cu
cercetare asidua de surse
biografice, de izvoare istorice,
mergand chiar pana la sensibila
si potrivita alegere a pozei de pe
coperta 1. Iau cartea si citesc pe
fila 2 a paginii de garda: Coperta
1: Arta sacra � motive sculpturale
de la Muntele Athos.
Soarele e la apus, dar inca
ii...arde de joaca. O parte din fata
si-a ascuns-o dupa coama impadurita
a muntelui. Cu cealalta
parte, priveste toata Valea Regilor,
care se lasa mangaiata de lumina
galben-rosiatica.
Se lasa seara. Lumina scade.
Inchid cartea si o pun pe masuta.
De prin gradinitele de flori vine o
adiere. Parca e o dara de parfum,
lasata in urma de trecerea vreunei
suave domnite. Dar nu e un
parfum strain, adus cu corabiile,
de pe taramuri orientale. E...
regina noptii, gatita toata in alb,
imprastiind regalul parfum!
O pala de vant rasfoieste filele
cartii. Din curiozitate, poate, se
opreste pentru cateva clipe din
adierea sprintara si staruie pentru
cateva secunde pe efigia principesei
Alexandra Gr. Cantacuzino. Lumina
descrescanda cade pe portretul
principesei, patinandu-l, parca.
Vantul ia la rasfoit cartea!
Paginile in care si-au dat intalnire
(biografii de) Doamne de ieri si de
azi, par petale inmiresmate de
regina noptii!
De-aici, de pe Valea Regilor,
adanca plecaciune, Doamnelor
de ieri, de azi si de maine!
